Întrebare
Relatarea despre Isus este preluată din povestea lui Serapis Christus?
Răspuns
Unii oameni susțin că relatările despre Isus, așa cum sunt consemnate în Noul Testament, sunt pur și simplu mituri reciclate, împrumutate din folclorul păgân, cum ar fi mitul lui Serapis (sau Sarapis), pe care unii îl numesc Serapis Christus. Alte personaje mitologice asociate uneori cu povestea lui Hristos îi includ pe Osiris, Dionysus, Adonis, Attis și Mithras. Se susține că miturile despre Serapis Christus și alții urmează în esență aceeași poveste ca narațiunea Noului Testament despre Isus Hristos, „dovedind” că scriitorii Noului Testament au împrumutat calități de la zeități preexistente și le-au aplicat lui Hristos – sau „dovedind” că Isus nu a existat niciodată. Creștinii care cred în Biblie resping astfel de afirmații.
Originea cultului lui Serapis are rădăcini în oportunismul politic. Ptolemeu I Soter, unul dintre generalii care au preluat Imperiul Grec după moartea lui Alexandru, a condus Egiptul între 323 î.Hr. și 282 î.Hr. Dorind să unească segmentele egiptene și grecești ale populației sub domnia sa, Ptolemeu a creat o nouă zeitate care combina elemente ale culturii egiptene și grecești. A început cu Osiris, zeul egiptean al lumii subterane, și a adăugat cultul lui Apis, taurul sacru egiptean. Ptolemeu a elenizat apoi înfățișarea noului său zeu Osiris-Apis – grecii doreau ca zeii lor să arate ca oamenii, fără capete de animale. Rezultatul a fost Serapis, un zeu cu păr lung și barbă deasă, care era zeul vieții de apoi, al vindecării și al fertilității. Cultul zeului compozit Serapis nu a fost niciodată atât de popular în Egipt, dar s-a răspândit mai târziu în alte părți ale Imperiului Roman, unde Serapis era cunoscut și ca zeul protector al marinarilor, zeul soarelui și chiar un înlocuitor al lui Zeus, zeul principal.
Cei care încearcă să creeze o legătură între cultul lui Serapis și creștinism își bazează afirmațiile pe următoarele:
– Serapis seamănă cu Isus. Desigur, nimeni nu știe cum arăta Isus, dar faptul că Isus probabil avea barbă (vezi Isaia 50:6), combinat cu faptul că imaginile lui Serapis îl arată cu barbă, este suficient pentru ca unii să îi confunde pe cei doi. Folosind această logică, am putea spune că regele Henric al VIII-lea a fost pur și simplu o invenție a oamenilor care povesteau mitul zeului nordic Odin, deoarece atât Henric, cât și Odin aveau barbă.
– Serapis vindeca la fel ca Isus. Biblia consemnează multe exemple ale lucrării de vindecare a lui Isus (de exemplu, Luca 5:17-26), iar aceste minuni au fost văzute de zeci de oameni. Nu este nimic mitologic în relatările martorilor oculari.
– Serapis era un zeu nemuritor al lumii subterane, la fel ca Isus. Mai exact, Serapis era presupus a fi un zeu (Osiris) a cărui încarnare după moarte era un taur (Apis), conform amestecului complicat de mitologie ptolemaică și egipteană. Isus a murit pentru păcatele omenirii (ceva ce Osiris nu a făcut niciodată) și a înviat (ca El însuși, nu ca forță vitală în interiorul unui taur) pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25). „Învierea sezonieră” care corespunde ciclului agricol nu are nimic de-a face cu moartea ca jertfă, învierea și înălțarea Domnului Isus. De fapt, mitul lui Osiris nu conține deloc o înviere: Osiris nu revine niciodată la viață, ci pur și simplu continuă să existe în lumea subterană. Nimic din întreaga literatură antică nu se compară cu relatarea biblică a învierii lui Hristos.
– Serapis era numit „Păstorul cel Bun”, la fel ca Isus. Problema este că nu există nicio literatură antică în care Serapis să fie numit „Păstorul cel Bun”.
– Serapis era numit și Christus sau Chrestus, ceea ce corespunde titlului lui Isus de „Hristos”. Având în vedere acceptarea largă a cultului lui Serapis în lumea greacă și romană, nu ar trebui să ne surprindă faptul că adepții cultului își numeau zeul „cel ales”. Dar trebuie să reținem că termenul Hristos (sau forma ebraică, Mashiach) este cu sute de ani mai vechi decât originea lui Serapis (vezi Daniel 9:25 și Isaia 61:1).
– Împăratul Hadrian a scris că adoratorii lui Serapis se numeau creștini. Scrisoarea care îi identifica pe creștini cu adoratorii lui Serapis ar fi fost scrisă în anul 134 d.Hr., dar documentul din care provine scrisoarea, Historia Augusta, s-a dovedit a fi un fals datând din anul 395 d.Hr. Hadrian nu a scris scrisoarea, iar întreaga argumentație este o înșelătorie.
Nu, povestea lui Isus nu a fost împrumutată din povestea lui Serapis. Nici autorii Evangheliilor nu au împrumutat din miturile lui Mithras, Attis sau altele. Isus a fost o persoană reală, istorică, iar cele patru Evanghelii relatează informații factuale despre ceea ce a spus și a făcut El.
Doar pentru că un eveniment prezintă unele similitudini cu o relatare fictivă anterioară nu înseamnă că evenimentul ulterior nu a avut loc niciodată. Cu paisprezece ani înainte de scufundarea Titanicului, romancierul Morgan Robertson a scris despre un pachebot uriaș numit Titan, care s-a scufundat în Atlanticul de Nord după ce a lovit un iceberg – în roman, Titanul nu avea suficiente bărci de salvare la bord pentru toți pasagerii. Titanul fictiv și Titanicul real aveau, de asemenea, dimensiuni, viteze și sisteme de propulsie similare. Aceasta este o asemănare mult mai mare decât orice „material sursă” păgân are cu adevăratul Isus. Cu toate acestea, nimeni nu poate susține în mod rezonabil că ceea ce știm despre Titanic este doar o adaptare a cărții lui Robertson. Mărturiile martorilor oculari și dovezile solide ne împiedică să afirmăm că Titanic este mitic, chiar dacă exista deja o poveste fictivă similară în circulație când s-a scufundat acesta. Legăturile dintre Isus și personajele mitice din perioada Sa sunt mult mai puțin directe. Putem fi siguri că Isus cel biblic nu a fost creat pe baza credințelor păgâne anterioare. Dovezile istorice și arheologice împotriva unor astfel de teorii sunt puternice.
English
Relatarea despre Isus este preluată din povestea lui Serapis Christus?
