Întrebare
Ce putem învăța din viața Sarei?
Răspuns
Sarai și-a început viața în lumea păgână din Ur, în ținutul Haldeea, în zona cunoscută acum ca fiind Irakul. Era sora de jumătate și nevasta lui Avram, care va fi numit Avraam. Potrivit cu Genesa 20.12, Sarai și Avram aveau același tată, dar mame diferite. În zilele acelea, genele erau mai pure decât sunt astăzi și căsătoria între rude nu era dăunătoare urmașilor rezultați din unirea dintre rude. De asemenea, fiindcă oamenii aveau tendința să-și trăiască viața împreună în unități familiale, era cursul natural al lucrurilor să-ți alegi partener din propriul trib și din propria familie.
Când Avram s-a întâlnit cu Dumnezeul cel viu pentru prima dată, L-a crezut (Genesa 12.1-4, 15.6) și L-a urmat, ascultând porunca Lui de a-și părăsi casa pentru a merge într-un loc despre care nu a mai auzit și de văzut nici atât. Sarai a mers cu el.
Călătoria lor i-a adus în zona numită Haran (Genesa 11.31). Tatăl lui Avraam, Terah, a murit în acest oraș, și Avram, Sarai, nepotul lor Lot și alaiul lor au continuat călătoria, permițându-I lui Dumnezeu să-i călăuzească și să-i conducă. Fără un loc de locuit și fără facilitățile moderne, călătoria trebuie să fi fost foarte dificilă pentru toți, mai ales pentru femei. În timpul călătoriei, a fost o foamete în țară, care i-a făcut pe Avram și pe Sarai să meargă în Egipt (Genesa 12.10). Acolo, Avram s-a temut că egiptenii îl vor omorî fiindcă Sarai era frumoasă și o vor vrea ca soție. Astfel că i-a cerut Saraiei să le spună tuturor că este sora lui – lucru tehnic adevărat, dar cu intenția de a înșela, de asemenea. Sarai a fost luată la casa lui Faraon și Avram a fost tratat bine din cauza ei. Însă Dumnezeu a apăsat casa lui Faraon și minciuna lor a fost dată pe față. Faraon i-a dat-o înapoi pe Sarai lui Avram și i-a trimis de acolo (Genesa 12). Sarai și Avram au venit înapoi în țara care acum e cunoscută sub numele de Israel. Ei au dobândit multe posesiuni și o mare bogăție în călătoriile lor, astfel că Lot și Avram au căzut de acord să se despartă, pentru ca turmele foarte mari de vite să aibă loc adecvat de păscut (Genesa 13.9).
Sarai era stearpă, o chestiune care producea suferință personală, cât și rușine culturală. Avram era îngrijorat că nu va avea un moștenitor. Însă Dumnezeu i-a dat lui Avram o vedenie în care i-a promis un fiu și că descendenții lui vor fi atât de numeroși ca stelele de pe cer (Genesa 15). Dumnezeu i-a promis, de asemenea, seminței lui Avram țara Canaan. Problema era că Sara a rămas în continuare fără copii. După zece ani de când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Avram, Sarai, urmând normele culturale, a sugerat ca Avram să aibă un copil cu roaba ei, Agar. Copilul născut din acea unire va fi socotit ca fiind al Saraiei. Avram a fost de acord, și Agar a născut un fiu – pe Ismael. Dar Agar a început să o privească cu dispreț pe Sarai, și Sarai a început să o trateze pe Agar cu asprime, astfel că Agar a fugit. Dumenzeu a întâlnit-o pe Agar în pustiu și a încurajat-o să se întoarcă la Avram și Sarai, lucru pe care l-a făcut (Genesa 16).
La treisprezece ani după nașterea lui Ismael, Dumnezeu Și-a reafirmat legământul cu Avram, de data aceasta dându-i semnul circumciziei și schimbându-i numele. Avram, care însemna „tată înălțat”, a devenit Avraam, însemnând „taă al unei mulțimi”. Dumnezeu a schimbat și numele Saraiei, care însemna „prințesa mea”, în Sara, care înseamnă „mamă de națiuni”. Dumnezeu i-a spus lui Avraam că îi va da un fiu din Sara. Acest fiu – Isaac – va fi cel cu care Dumnezeu Își va stabili legământul. Dumnezeu îl va binecuvânta și pe Ismael, dar Isaac era fiul promisiunii prin care națiunile urmau să fie binecuvântate (Genesa 17). Isaac înseamnă „el râde”. Avraam a râs că, la 100 de ani, ar putea avea un fiu cu Sara, care avea 90 de ani și fusese stearpă toată viața. Și Sara a râs la gândul acesta (Genesa 18.9-15).
La scurt timp după ce Dumnezeu i-a promis lui Avraam și Sarei un fiu, a nimicit Sodoma și Gomora, dar l-a salvat pe Lot, nepotul lui Avraam (Genesa 19). Avraam și Sara au călătorit spre Neghev și s-au așezat ca străini în Gherar (Genesa 20.1). Avram i-a cerut din nou Sarei să mintă cu privire la identitatea ei, și împăratul Gherarului a luat-o pe Sara de soție. Însă Dumnezeu a protejat-o pe Sara, din care urma să se nască Isaac. Împăratul Abimelec nu a avut relații cu ea. Dumnezeu l-a avertizat pe Abimelec într-un vis, și împăratul nu numai că I-a adus ofrandă lui Dumnezeu cu pocăință, ci i-a și dat daruri lui Avraam și Sarei și le-a permis să locuiască în țară (Genesa 20).
Dumnezeu a rămas credincios promisiunii Lui de a-i da lui Avraam și Sarei un copil. Ei l-au numit Isaac, și „Sara a zis: «Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.» Și a adăugat: «Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da țâță la copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrânețe!»” (Genesa 21.6-7) Deși poate că înainte a râs pe ascuns cu necredință, acum Sara râdea de bucurie și voia ca situația ei să fie cunoscută. Dumnezeu fusese credincios promisiunii Lui și a binecuvântat-o.
Din nefericire, tensiunea dintre Sara și Agar a continuat să existe. Când Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț. Însă Ismael, fiul Agarei, își bătea joc de Isaac. Sara i-a spus lui Avraam să scape de Agar și de Ismael și că Ismael nu va împărți niciodată moștenirea cu Isaac. Avraam s-a tulburat din pricina aceasta, dar Dumnezeu i-a spus să facă ceea ce a spus Sara și că urmașii lui vor fi numărați prin Isaac. Avraam i-a trimis de acolo pe Agar și pe Ismael, și Dumnezeu a purtat de grijă de nevoile lor (Genesa 21.8-21). După aceasta, Dumnezeu l-a testat pe Avraam cerându-i să-l jertfească pe Isaac. Avraam a fost gata să-și dea fiul, având încredere că Dumnezeu într-un fel tot va rămâne credincios promisiunii Lui (Genesa 22, Evrei 11.17-19).
Sara a fost o femeie simplă, frumoasă (Genesa 12.11) și foarte umană; a făcut greșeli, la fel cum facem cu toții. A făcut un pas înaintea lui Dumnezeu și a încercat să rezolve treaba Lui de una singură, făcând lucrul nebunesc de a o trimite pe roaba ei, Agar, la Avraam, să aducă pe lume copilul pe care îl promisese Dumnezeu. Făcând acest lucru a dat naștere unei discordii care a durat de 4.000 de ani (Genesa 16.3). A râs cu necredință când, la vârsta de 90 de ani, l-a auzit pe un înger spunându-i lui Avraam că ea va rămâne însărcinată (Genesa 18.12), dar a dat naștere copilului promis și a mai trăit vreme de 30 de ani, murind la vârsta de 127 de ani (Genesa 23.1).
Evrei 11.11 o dă pe Sara ca exemplu de credință: „Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.” 1 Petru 3.5-6 o dă pe Sara ca exemplu de femeie sfântă care a nădăjduit în Dumnezeu și care s-a împodobit prin faptul că i-a fost supusă soțului ei. Sara de bunăvoie a plecat din casa ei și a pășit în necunoscut ca să-l urmeze pe Avraam, în timp ce acesta urma instrucțiunile unui Dumnezeu cu care ea nu era familiarizată la vremea aceea. A îndurat multe încercând să-i dea un moștenitor soțului ei și să-l păstreze pe soț în siguranță în țările pline de pericole. În final, a avut suficientă credință să creadă că ea și soțul ei, la vârstele de 90 și 100 de ani, îl vor aduce pe lume pe moștenitorul promis, Isaac. Deși a trăit într-o lume de pericole și confuzie, Sara a rămas fermă în devotamentul ei față de soțul ei și față de Dumnezeu, și acest devotament a fost răsplătit cu binecuvântare.
English
Ce putem învăța din viața Sarei?
