Întrebare
Se contrazic Proverbele 26:4 și 26:5? Cum pot fi ambele versete adevărate?
Răspuns
Proverbele au multe de spus despre nebuni. Ei disprețuiesc înțelepciunea (Proverbe 1:7, 22, 10:21, 23:9); au dreptate în ochii lor (Proverbe 12:15); sunt înșelători (Proverbe 14:8) și batjocoritori (Proverbe 10:23, 14:9). În Proverbe, înțelepții primesc instrucțiuni și despre cum să se poarte cu nebunii. A instrui un nebun este inutil, deoarece discursul lui este plin de prostie (Proverbe 15:2, 14) și nu dorește înțelepciune și înțelegere (Proverbe 18:2).
Inutilitatea încercării de a-i transmite înțelepciune unui nebun stă la baza cuvintelor din Proverbe 26:4-5, care ne spun cum să-i răspundem unui nebun. Aceste versete aparent contradictorii sunt, de fapt, o formă comună de paralelism întâlnită în Vechiul Testament, în care o idee se construiește pe alta. Versetul 4 ne avertizează să nu ne certăm cu un nebun în termenii lui, ca nu cumva să ne coborâm la nivelul lui și să devenim la fel de nebuni ca el. Pentru că disprețuiește înțelepciunea și corecția, nebunul nu va asculta rațiunea înțeleaptă și va încerca să ne atragă în tipul său de argument, fie că se folosește de înșelăciune, fie că ne ia în derâdere înțelepciunea, fie că devine furios și abuziv. Dacă îi permitem să ne atragă în acest tip de discurs, îi răspundem "după nebunia lui", în sensul de a deveni ca el.
Pe de altă parte, sintagma "după nebunia lui" din versetul 5 ne spune că există momente în care un nebun trebuie să fie abordat pentru ca nebunia lui să nu rămână de necontestat. În acest sens, a-i răspunde conform nebuniei lui înseamnă a-i expune prostia cuvintelor sale, mustrându-l pe baza nebuniei sale, astfel încât să vadă prostia cuvintelor și a raționamentelor sale. "Răspunsul" nostru în acest caz trebuie să fie unul de mustrare, arătându-i adevărul, pentru ca el să vadă prostia cuvintelor sale în lumina rațiunii. Chiar dacă cel mai probabil va disprețui și va respinge înțelepciunea care i se oferă, noi trebuie să facem această încercare, atât de dragul adevărului care trebuie declarat întotdeauna, cât și de dragul celor care ascultă, pentru ca aceștia să vadă diferența dintre înțelepciune și nebunie și să fie instruiți.
Depinde de situație dacă folosim principiul din versetul 4 și ne purtăm cu un nebun ignorându-l sau dacă respectăm versetul 5 și îl mustrăm pe nebun. În chestiuni nesemnificative, probabil că este mai bine să nu-l luăm în seamă. În domenii mai importante, cum ar fi atunci când un nebun neagă existența lui Dumnezeu (Psalmul 14:1), versetul 5 ne spune să răspundem nebuniei lui cu cuvinte de mustrare și de instruire. A lăsa un nebun să-și spună prostiile fără reproșuri îl încurajează să rămână înțelept în ochii lui și, eventual, dă credibilitate nebuniei sale în ochii altora.
Pe scurt, în probleme neglijabile ar trebui să-i ignorăm pe nebuni, dar în probleme care contează, trebuie să ne ocupăm de ei, astfel încât să nu dăm crezare la ceea ce spun.
English
Se contrazic Proverbele 26:4 și 26:5? Cum pot fi ambele versete adevărate?
