Întrebare
Ce este priscilianismul?
Răspuns
Priscilianismul a fost fondat în secolul al IV-lea de către Priscillian, un episcop spaniol. Mișcarea a apărut în provincia romană Hispania, care corespunde Spaniei și Portugaliei de astăzi. Învățăturile priscilianismului combinau elemente de ascetism, misticism și dualism. Ca atare, ele au fost condamnate ca eretice.
Priscillian, născut în jurul anului 340 d.Hr. în provincia romană Galicia, a fost un lider carismatic și un susținător al ascetismului riguros, promovând un stil de viață strict care includea celibatul, postul și puritatea spirituală. El a fost influențat de diverse tradiții filozofice și religioase, precum gnosticismul și maniheismul, care subliniau un conflict inerent între bine și rău (sau duh și materie).
Priscilianismul sublinia ascetismul, ezoterismul și o interpretare neconvențională a Scripturii. Adepții săi practicau o auto-disciplină extremă, abținându-se de la căsătorie și de la toate plăcerile lumești. De asemenea, ei credeau într-o luptă cosmică între forțele luminii și ale întunericului, un concept împrumutat din maniheism. Priscillian pretindea că deține o înțelepciune accesibilă doar câtorva; în acest sens, el se inspira din tradițiile gnostice care valorizau cunoașterea secretă (gnosis) pentru mântuire. Interpretările sale scripturale erau adesea alegorice și mistice și se deosebeau semnificativ de creștinismul biblic.
Priscilianismul a câștigat mulți adepți în Hispania și Galia (Franța de astăzi). Cu toate acestea, devierea sa de la creștinismul biblic i-a alarmat pe liderii Bisericii. Această controversă a atins punctul de fierbere la Conciliul de la Saragosa din 380 d.Hr. Priscilianismul nu numai că a fost condamnat ca fiind eretic, dar conciliul a denunțat explicit ascetismul și interpretările neconvenționale ale Scripturii. Pentru a înrăutăți lucrurile, Priscillian a fost acuzat de vrăjitorie și erezie. În 385, împăratul roman Magnus Maximus a ordonat ca Priscillian să fie executat, marcând primul caz în care un creștin practicant - un fost episcop, nu mai puțin - a fost condamnat la moarte de către guvern sub acuzația de erezie.
Ascetismul riguros al priscilianismului intră în conflict cu doctrina libertății creștine. În timp ce Biblia le poruncește credincioșilor să aibă stăpânire de sine și avertizează împotriva exceselor (1 Corinteni 9:27), ea afirmă, de asemenea, că adevărata neprihănire nu se găsește în respectarea regulilor. În 1 Timotei 4:1-5 Pavel spune:
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri, pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
Viziunea dualistă asupra lumii a priscilianismului, care postulează o opoziție fundamentală între duh și materia fizică, contrazice relatarea biblică a creației. Geneza 1:31 declară: "Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune." Astfel, materia nu este intrinsec rea, iar Biblia nu spune niciodată că este.
Accentul pus de Priscillian pe cunoașterea secretă este contrar doctrinei răscumpărării. Răscumpărarea nu se obține prin cunoaștere; în schimb, păcătoșii primesc mântuirea prin credința în sângele vărsat al lui Hristos (Ioan 20:31). După primirea darului mântuirii, credincioșii vor crește în adevărata înțelepciune și cunoaștere, disponibile pentru toți. Pavel își exprimă inima pentru toți credincioșii când spune: "... pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei." (Coloseni 2:2-3)
Interpretările alegorice sau mistice ale Scripturii denaturează adevărul biblic. Biblia însăși avertizează împotriva răstălmăcirii învățăturilor sale. 2 Petru 3:16 afirmă: "[Pavel] așa face în toate scrisorile lui, când vorbește despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și lipsiți de consecvență le interpretează greșit, ca pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere." Acest avertisment subliniază importanța interpretării fidele și exacte. Denaturarea Scripturii duce la distrugere.
Priscilianismul nu este altceva decât un cocktail de gnosticism și maniheism, care sunt doctrine eretice. În loc să fie influențați de învățături false, credincioșii ar trebui să rămână ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu. Făcând astfel, vom crește și ne vom maturiza în Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre (Evrei 12:2).
English
Ce este priscilianismul?
