Întrebare
Ce este noul monahism?
Răspuns
Monahismul este un mod de viață religios: Monahismul este un sistem religios sau un mod de viață în care adepții se retrag voluntar din lume și trăiesc în austeritate sub obligații pioase. Călugării, călugărițele și pustnicii din Evul Mediu erau întruchiparea unei astfel de dedicări. Noul monahism este o mișcare relativ recentă (de aici, "nouă") în care adepții își părăsesc stilul de viață obișnuit, pentru a trăi în comun, în condiții mai sărace și mai simple. În loc să caute să "progreseze", cei implicați în noul monahism caută să se identifice mai mult cu cei defavorizați.
Astăzi, în Occident, majoritatea călugărilor (și călugărițelor) tradiționali sunt catolici. Noul monahism se adresează mai mult protestanților și evanghelicilor, chemându-i să se lepede de mondenitate și să trăiască "mandatele Evangheliei", pe care le definesc ca fiind grija pentru săraci și împărtășirea iubirii lui Hristos. Noile comunități monahale pun accentul pe viața în comun (exprimată într-o varietate de moduri, în funcție de comunitate), pe rugăciune și contemplare, pe ospitalitate și pe angajamentul practic față de cei săraci.
Originea mișcării noului monahism este dificil de precizat. Unele comunități există încă din anii '70 și '80. Alte comunități, cum ar fi Simple Way din Philadelphia, s-au format la mijlocul anilor '90. Dorința acestor comunități nu este de a înființa o biserică, ci pur și simplu de a "fi" biserica într-o comunitate.
Terminologia "noului monahism" a fost dezvoltată de Jonathan Wilson în cartea sa din 1998, Living Faithfully in a Fragmented World (Trăind cu credință într-o lume fragmentată). Wilson se baza, la rândul său, pe ideile lui Dietrich Bonhoeffer, care a spus în 1935: "Restaurarea bisericii va veni cu siguranță doar dintr-un nou tip de monahism care nu are nimic în comun cu cel vechi, ci numai o lipsă totală de compromis într-o viață trăită în conformitate cu Predica de pe Munte, în ucenicia lui Hristos." Filozoful Alasdair MacIntyre, în cartea sa After Virtue (După virtute), și-a exprimat dorința pentru "un alt .... St. Benedict". Prin aceasta, el se referea la cineva din epoca actuală care să conducă o reînnoire a moralității și a civilității prin intermediul comunității. Wilson s-a identificat cu această dorință în propria sa carte și a conturat o viziune pentru a o duce mai departe.
Lunile de mijloc ale anului 2004 au devenit un moment definitoriu pentru mișcare, când o serie de comunități și academicieni existenți s-au reunit în Durham, Carolina de Nord. Conclavul a trasat "cele douăsprezece semne" ale noului monahism:
1. Relocarea în "locurile abandonate ale Imperiului" [la marginea societății, de obicei în zone urbane defavorizate]
2. Împărțirea resurselor economice cu ceilalți membri ai comunității și cu cei nevoiași dintre noi
3. Ospitalitatea față de străin
4. Plângerea pentru diviziunile rasiale din cadrul bisericii și al comunităților noastre, combinată cu căutarea activă a unei reconcilieri juste
5. Supunerea umilă față de Trupul lui Hristos, Biserica
6. Formarea intenționată în calea lui Hristos și în regula comunității după modelul vechiului noviciat
7. Cultivarea vieții comune între membrii unei comunități intenționale
8. Sprijin pentru celibatarii singuri alături de cuplurile căsătorite monogame și copiii lor
9. Proximitatea geografică față de membrii comunității care împărtășesc o regulă comună de viață
10. Grija pentru parcela din pământul lui Dumnezeu care ne-a fost dată împreună cu susținerea economiilor noastre locale
11. Instaurarea păcii în mijlocul violenței și rezolvarea conflictelor în cadrul comunităților, în conformitate cu Matei 18
12. Angajamentul față de o viață disciplinată, contemplativă
O mare parte din ceea ce susține noul monahism este bun și profitabil - îngrijirea săracilor, ospitalitatea și pacificarea sunt toate virtuți biblice. Cu toate acestea, natura ecumenică a mișcării și minimalizarea doctrinei sunt motive de îngrijorare. Grupurile de noi monahiști se simt la fel de confortabil să participe la o slujbă catolică cum se simt și la un serviciu de laudă și închinare penticostal.
Noul monahism este încă monahism la rădăcina sa. Ca și vechiul monahism, acesta cere o retragere generală din lume și aderarea la un set de reguli făcute de om. Și, la fel ca vechiul monahism, accentul pus pe respectarea regulilor poate duce la o viziune legalistă, bazată pe fapte, a mântuirii. Marea Trimitere ne cheamă să "mergem și să facem ucenici" din toate națiunile, botezându-i și învățându-i pe oameni pe măsură ce mergem. Mesagerii Evangheliei ar trebui să fie atenți la învățătura pe care o dau; ei nu ar trebui să înlocuiască regula lui Dumnezeu cu cea a lui Benedict, a lui Francisc sau a altcuiva. Și nu putem ignora doctrina solidă de dragul unei unități percepute.
English
Ce este noul monahism?
