Întrebare
Ce este Mișna? Ce este un Midraș?
Răspuns
Mișna este legea orală în iudaism, spre deosebire de Tora scrisă, sau Legea mozaică. Mișna a fost adunată și pusă în scris în jurul anului 200 d.Hr. și face parte din Talmud. O anumită învățătură din Mișna se numește Midraș.
Iudaismul ortodox crede că Moise a primit Tora (cărțile Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul) de la Dumnezeu și că a scris tot ce i-a spus Dumnezeu. Cu toate acestea, ei cred, de asemenea, că Dumnezeu i-a dat lui Moise explicații și exemple despre cum să interpreteze Legea, pe care Moise nu le-a scris. Aceste explicații nescrise sunt cunoscute în iudaism drept Tora orală. Se presupune că Tora orală a fost transmisă de la Moise la Iosua și apoi la rabini până la apariția creștinismului, când a fost în cele din urmă scrisă ca autoritate juridică numită halahka ("mersul"). Cele două secțiuni principale ale Torei orale sunt Mișna și Ghemara.
Mișna (משנה, "repetiție") consemnează în esență dezbaterile înțelepților post-templu din perioada 70-200 d.Hr. (numiți Tannaim) și este considerată prima lucrare majoră a "iudaismului rabinic". Ea este compusă din șase ordine (sedarim), aranjate tematic:
- Zeraim ("semințe") - discuții privind rugăciunea, dieta și legile agricole
- Moed ("festival") - discuții despre sărbători
- Nashim ("femei") - discuții despre femei și viața de familie
- Nezikin ("daune") - discuții despre daune și compensații în dreptul civil
- Kodashim ("lucruri sfinte") - discuții privind jertfele, ofrandele, dedicațiile și alte chestiuni legate de templu
- Tohorot ("purități") - discuții privind puritatea vaselor, alimentelor, locuințelor și oamenilor
După ce Mișna a fost publicată, a fost studiată exhaustiv de generații de rabini atât în Babilon, cât și în Israel. Între anii 200-500 d.Hr., au fost compilate comentarii suplimentare la Mișna, care au fost reunite în Ghemara. De fapt, există două versiuni diferite ale Ghemara, una compilată de savanții din Israel (c. 400 d.Hr.) și cealaltă de savanții din Babilon (c. 500 d.Hr.). Împreună, Mișna și Ghemara formează Talmudul. Deoarece există două Ghemara diferite, există două Talmuduri diferite: Talmudul babilonian și Talmudul de la Ierusalim (sau palestinian). Talmudul poate fi considerat un comentariu rabinic asupra Scripturilor ebraice, la fel cum există comentarii scrise asupra Bibliei din perspectivă creștină.
În iudaism, Talmudul este la fel de important ca Biblia ebraică. Este folosit pentru a explica legile care pot să nu fie clare în Scriptură. De exemplu, Deuteronomul 21:18-21 este legea care reglementează pedepsirea unui fiu rebel. Dar ce comportamente fac un fiu să fie numit "răzvrătit"? Scriptura menționează doar lăcomia și beția. Există și alte comportamente care ar fi clasificate ca fiind răzvrătire? Ce se întâmplă dacă doar unul dintre părinți consideră că fiul este răzvrătit? Ce vârstă trebuie să aibă un fiu pentru a fi tras la răspundere pentru rebeliunea sa? Există multe întrebări care nu sunt abordate direct în Lege, așa că rabinii apelează la Legea orală. Midraș-ul asupra Deuteronomului 21:18-21 afirmă că ambii părinți trebuie să considere că fiul este rebel pentru ca acesta să fie prezentat bătrânilor pentru judecată. Talmudul afirmă, de asemenea, că, pentru a fi considerat rebel, fiul trebuie să fie suficient de mare pentru a-și lăsa barbă.
Un al doilea tip de scrieri din Talmud se numește Aggadah (ortografiată și Haggadah). Aggadah nu sunt considerate legi (halakha), ci literatură care constă în înțelepciune și învățături, povestiri și parabole. Aggadah sunt uneori folosite împreună cu halakha pentru a preda un principiu sau a face un punct de vedere juridic.
De exemplu, un Aggadah spune povestea bebelușului Moise ținut de Faraon la un banchet. În timp ce bebelușul Moise stătea în poala faraonului, el se ridică, îndepărtează coroana faraonului și și-o pune pe propriul cap. Consilierii lui Faraon îi spun că acesta este un semn că Moise va uzurpa într-o zi autoritatea regelui și că ar trebui să ucidă copilul. Dar fiica lui Faraon, insistând că bebelușul este nevinovat, propune un test. Îi spune tatălui ei să așeze bebelușul pe pământ cu coroana și cu niște cărbuni încinși. Dacă bebelușul Moise ia coroana, este vinovat; dar dacă ia cărbunii încinși, este nevinovat. Aggadah continuă spunând că un înger a împins mâna lui Moise la cărbuni. Moise și-a ars apoi gura cu cărbunele și acesta este motivul pentru care Moise a fost cu "vorba și limba încurcată" ca adult (Exodul 4:10).
Există multe Aggadah în Talmud care sunt profetice cu privire la Mesia. Una dintre acestea este povestea berbecului alb. Se spune că Dumnezeu a creat un berbec alb pur în Grădina Edenului și i-a spus să aștepte acolo până când Dumnezeu îl va chema. Berbecul alb a așteptat până când Avraam a fost de acord să își sacrifice fiul promis, Isaac. Când Dumnezeu a oprit sacrificarea lui Isaac, Dumnezeu a adus Berbecul Alb pentru a-l înlocui pe Isaac. Berbecul Alb, creat înainte de întemeierea pământului, a fost sacrificat, iar această legendă prezintă o imagine a lui Mesia al nostru ca Mielul lui Dumnezeu sacrificat de la întemeierea lumii (1 Petru 1:20; Efeseni 1:4; Apocalipsa 13:8). Berbecul alb și-a dat de bunăvoie viața pentru Isaac. De asemenea, cele două coarne ale berbecului au fost transformate în șofare (trâmbițe). Conform tradiției Aggadice, un șofar a sunat atunci când Dumnezeu S-a anunțat lui Moise (Exodul 19:19), iar celălalt corn va suna la venirea lui Mesia (vezi 1 Tesaloniceni 4:16).
Diferitele secte ale iudaismului au opinii diferite cu privire la Talmud. Secta ortodoxă susține că Legea orală sau Talmudul este la fel de inspirată ca Biblia, însă sectele evreiești conservatoare și reformate nu sunt de aceeași părere. Sectele reformatoare și conservatoare cred că pot interpreta Talmudul așa cum a fost scris de rabini, dar nu sunt neapărat obligate să îl urmeze. Evreii karaite nu urmează deloc Talmudul sau învățăturile rabinilor, ci doar Biblia ebraică.
Deși creștinii pot studia cu siguranță Talmudul pentru informații de bază, nu ar trebui să îl luăm drept Scriptură inspirată.
English
Ce este Mișna? Ce este un Midraș?
