Întrebare
Ce este mesalianismul?
Răspuns
Mesalianismul a fost o sectă creștină din Mesopotamia care a existat din jurul anului 360 d.Hr. până în jurul secolului al IX-lea. Numele Messalian - unul dintre multele nume ale grupului - înseamnă "cel care se roagă" în siriacă, la fel ca în versiunea greacă a numelui: Euchite. Credințele și practicile lor au fost puternic influențate de misticismul oriental.
Mesalianismul susținea că, din cauza păcatului originar al lui Adam, fiecare persoană s-a născut cu un demon care îi incita pe oameni să păcătuiască și pe care nici botezul, nici Cina Domnului nu îl puteau expulza. Mesalienii susțineau chiar că Hristos S-a născut cu un demon. Singurul mijloc de îndepărtare a demonului era rugăciunea ferventă, constantă, combinată cu un stil de viață ascetic. Mesalienii nu aveau slujbe, doar se rugau - sau dormeau, după cum glumea Theodoret - și trăiau din cerșit.
Asceza continua până când rugăciunile mesalianului produceau o stare lipsită de patimă, în care demonul scăpa din corp prin salivă sau mucus, sau ca fum sub forma unui șarpe. După aceea, păcatul era imposibil. Deoarece patimile trupului nu mai domneau, mâncarea bogată și traiul luxos nu mai puteau stârni dorințe rele în inimă, astfel că necesitatea unui stil de viață ascetic dispăruse.
Mesalianismul îi învăța pe oameni, de asemenea, că persoana aflată în starea fără patimă era capabilă să vadă Trinitatea cu ochii săi fizici. Cele trei părți ale Divinității convergeau într-una singură, unindu-se cu sufletele vrednice. Mai mult, acești oameni "spirituali" erau văzuți ca având o natură aproape divină, văzând lucruri invizibile pentru oamenii obișnuiți, precum spirite, demoni și vedenii profetice.
Primul lider consemnat al mesalianismului a fost Adelfius, astfel că un alt nume pentru grup a fost adelfieni. Theodoret a consemnat că Flavian, episcopul Antiohiei, i-a invitat pe învățătorii mesalieni în orașul său. Mesalienii au negat doctrinele lor și i-au învinuit pe acuzatorii lor folosind calomnii. Flavian s-a prefăcut apoi că simpatizează cu Adelfius, convingându-l că a găsit un aliat care gândește la fel și păcălindu-l să-și divulge toate convingerile.
Liderul mesalian a fost condamnat din propria sa gură; el și partidul său au fost bătuți, excomunicați și exilați din Siria în Pamfilia. Nu li s-a dat ocazia să se dezică, așa cum doreau, pentru că nimeni nu credea că poate avea încredere în sinceritatea lor. Probabil că în acest moment Flavian a organizat un sinod împotriva lor, la care au participat treizeci de clerici. Mesalianismul a fost, de asemenea, condamnat de un sinod în Sida, Pamfilia, cam în aceeași perioadă, aproximativ 390 d.Hr. În deceniile următoare, mulți lideri religioși din întreaga lume antică, în special din Efes și Alexandria, s-au întâlnit și ei și au condamnat mesalianismul.
Alți lideri ai mesalianismului au fost Lampetius, ai cărui adepți au fost numiți Lampetieni. Se spune că el a fost primul mesalian care a devenit preot, fiind hirotonit de episcopul din Cezareea în 458. În cele din urmă, a fost acuzat de comportament inadecvat și de practici mesaliene și a fost degradat din preoție. Următorul lider a fost Marcian, un schimbător de bani în secolul al VI-lea. Conducerea sa i-a dat grupului încă un nume: Marcianiști. Noul nume a dus la o oarecare confuzie în Occident, fiindcă cei din Orient l-au condamnat. La apel, papa l-a declarat pe Marcian drept credincios deoarece nu a putut determina care era erezia marcianismului.
Indiferent de numele folosit, mesaliansimul a dispărut în cele din urmă odată cu trecerea timpului. Nu s-a mai auzit nimic despre el până la erezia Bogomil care a apărut în secolul al XII-lea.
English
Ce este mesalianismul?
