Întrebare
Vrea să spună Matei 7:21-23 că credincioșii își pot pierde mântuirea?
Răspuns
Cele două întrebări cele mai frecvente cu privire la Matei 7:21-23 apar deoarece versetele par să contrazică două convingeri puternic susținute - nu îți poți pierde mântuirea și oricine face minuni trebuie să fie de la Dumnezeu. După cum vom vedea, una dintre aceste convingeri se bazează pe adevărul Scripturii, iar cealaltă nu. În timp ce credinciosul adevărat nu își poate pierde mântuirea, nu toate miracolele sunt făcute de credincioși adevărați.
Isus vorbește aici aproape de sfârșitul Predicii Sale de pe munte (capitolele 5-7). Începând cu versetul 13, Isus discută pe larg pe tema credinței adevărate vs. profețiile false, folosind tehnica contrastului și a comparației. Versetele 13-14 descriu două căi pe care oamenii merg prin viață, calea lată, care duce la pieirea veșnică, și calea îngustă, care duce la viața veșnică. El introduce aici conceptul de "mulți" și "puțini", la care va reveni în versetele 21-23.
În Matei 7:15-18, El pune în contrast din nou cele două tipuri de oameni folosind imagini binecunoscute celor dintr-o cultură agrară - oi/lupi, struguri/spini, smochine/mărăcini, pomi buni/pomi răi și roade bune/roade rele. După ce a stabilit ideea de dihotomie în mintea ascultătorilor Săi, Isus continuă să aplice aceste adevăruri stării spirituale a tuturor celor care Îl puteau auzi. Isus prezintă cele două tipuri de oameni care vor veni la El în "ziua aceea", adică în ziua din urmă, ziua judecății, marea zi stabilită de Dumnezeu și necunoscută îngerilor și oamenilor și care va fi teribilă pentru unii și aducătoare de bucurie pentru alții. Toți vor căuta să intre în Împărăția cerurilor, dar unii vor fi respinși și vor reacționa cu confuzie și dezamăgire totală, fiindcă ceea ce credeau că este "biletul" lor spre cer se va dovedi a fi fără valoare. Aceștia sunt cei care au profețit în Numele lui Isus, ceea ce înseamnă fie că au prezis lucrurile viitoare, fie că au predicat Cuvântul în Numele Lui. Au făcut chiar și acte miraculoase, cum ar fi alungarea demonilor și poate vindecări și alte minuni, dar toate în zadar. Lucrările lor au fost făcute pentru propria lor glorie, nu pentru a Lui, și nu au fost nimic mai mult decât "haine mânjite" (Isaia 64:6). În schimb, cei care vor intra în rai nu o vor face pe baza realizărilor și a aptitudinilor lor miraculoase sau a lucrărilor de orice fel. Ei vor avea viața veșnică doar pe baza supunerii față de voia lui Dumnezeu (Matei 7:21) - care este să creadă în Fiul lui Dumnezeu.
Dar cine sunt acești oameni nefericiți și cum pot ei face minuni dacă nu le fac prin puterea lui Dumnezeu? Știm mai multe lucruri despre ei din text. În primul rând, știm că sunt mulți, fiindcă sunt mulți cei care se află pe calea lată către moartea veșnică, în comparație cu cei relativ puțini care au găsit calea îngustă către viața veșnică. În al doilea rând, ei rostesc Numele lui Hristos. Aceștia nu sunt musulmani, budiști sau atei. Sunt cei care ar spune cu bucurie: "Sunt creștin." Își fac faptele în Numele lui Isus. Se roagă și vindecă în Numele Lui. Predică și îi învață pe oameni în Numele lui Isus. Construiesc biserici și lucrări uriașe în Numele Lui. Pretind că au o relație cu El. Dar nu sunt ai Lui. De fapt, El îi trimite departe, fără să-i laude pentru faptele lor bune făcute în Numele Său (și multe fapte bune sunt făcute în Numele lui Isus de către învățători falși), ci respingându-le fiecare faptă și cuvânt. El nu i-a cunoscut "niciodată", și nici ei nu L-au cunoscut vreodată cu adevărat. Nu au fost creștini care și-au pierdut mântuirea. Ei nu au făcut niciodată parte dintre cei aleși de Dumnezeu, aleși înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4), puși deoparte și sfințiți de Duhul Sfânt (1 Corinteni 6:11; 2 Timotei 2:21) și justificați prin credință (Efeseni 2:8-9). Cei pe care Hristos îi îndepărtează de El cu cuvinte dure de condamnare, numindu-i făcători de rele, nu au venit niciodată la El prin credință, în ciuda faptelor lor bune și a miracolelor exterioare.
Atunci, dacă aceștia nu Îi aparțin și nu I-au aparținut niciodată lui Dumnezeu, cum explicăm capacitatea lor de a face minuni? Pot cei care nu au Duhul Sfânt să scoată cu adevărat demoni și să facă vindecări miraculoase, semne și minuni spectaculoase? Există două explicații posibile pentru capacitatea celor neevlavioși de a realiza astfel de acte. Una este că unele miracole sunt făcute prin puterea lui Satan și a oștirii sale demonice. Știm că Satan este foarte viclean. Ar putea oare exista momente în care Satan "pune în scenă" o exorcizare în care un necredincios îi poruncește unui demon să plece, iar demonul se preface că se conformează, cu scopul de a crea teamă în rândul privitorilor și de a-i determina să se încreadă în ierburi, incantații, talismane, apă sfințită și relicve, mai degrabă decât în Dumnezeu? S-ar putea oare ca oamenii osândiți din Matei 7 să fi fost convinși, în propria lor minte, că Îl slujesc pe Hristos pe baza "succeselor" (orchestrate satanic)? Că demonii asupra cărora credeau că au autoritate nu făceau decât un joc cu ei? Că se considerau ucigași de demoni, când în tot acest timp nu erau altceva decât marionetele demonilor? Nu toate miracolele vin de la Dumnezeu și nu toți cei care fac miracole în Numele lui Isus sunt cu adevărat ai Lui. Domnul îi numește pe bărbații din Matei 7 "făcători de rele", deoarece miracolele pe care le făceau aveau ca sursă răul, iar ei fuseseră prea orbi pentru a-l vedea. Isus ne avertizează să fim în gardă împotriva înșelăciunii pe măsură ce se apropie sfârșitul vremurilor (Matei 24:24).
În al doilea rând, este posibil ca Dumnezeu, în voința Sa suverană și în scopurile Sale, să le dea necredincioșilor puterea de a realiza fapte miraculoase. Un exemplu este Iuda Iscarioteanul care, împreună cu ceilalți ucenici, a predicat Evanghelia și presupunem că a vindecat bolnavi și a făcut alte minuni. Nimic nu indică faptul că Iuda nu a avut aceeași putere ca ceilalți unsprezece, deși el nu a fost niciodată un adevărat ucenic al lui Hristos. A fost un înșelător și "fiul pierzării" (Ioan 17:12). Dacă Iuda a făcut minuni, a fost doar pentru că Dumnezeu a considerat potrivit să îl folosească pentru gloria Sa, în ciuda stării inimii lui Iuda.
Isus continuă să-i descrie pe cei care vor putea invoca Numele Său în ziua judecății. Vor fi cei care ascultă cuvintele Sale și le pun în practică, aceiași la care se face referire în versetul 21 ca fiind cei care fac în ascultare voia Tatălui din ceruri. Adevărații credincioși sunt pomii buni care produc roade bune (Galateni 5:22-23), oile adevărate care privesc la Hristos, depind de El, se încredințează Lui, se încred în El și cred în El pentru neprihănire, mântuire și viață veșnică. Aceștia sunt cei care vor intra în Împărăția cerurilor.
English
Vrea să spună Matei 7:21-23 că credincioșii își pot pierde mântuirea?
