Întrebare
Este marxismul este compatibil cu credința creștină?
Răspuns
Marxismul este o filozofie politică dezvoltată de filozoful prusac (german) Karl Marx, care se concentrează pe lupta de clasă și pe diverse modalități de a asigura egalitatea de rezultate pentru toți oamenii. Marxismul și analiza marxistă au diverse școli de gândire, dar ideea de bază este că clasa conducătoare din orice națiune a oprimat istoric clasele inferioare și, prin urmare, este necesară o revoluție socială pentru a crea o societate omogenă, fără clase. Marxismul susține că cel mai bun sistem de guvernare este acela în care bogăția este distribuită în mod egal, nu există proprietate privată (proprietatea asupra entităților productive este împărtășită de toată lumea) și fiecare cetățean contribuie în mod altruist la colectivitate. Scopul declarat al marxismului este o utopie condusă de guvern, în care nevoile fiecărui individ sunt întotdeauna satisfăcute. În mod ideal, cei puternici muncesc din greu, cei inventivi creează minuni tehnologice, medicii vindecă, artiștii încântă comunitatea cu frumusețe, iar oricine este slab, sărac sau în nevoie poate apela la resursele combinate ale societății, în funcție de nevoile sale. Când acest model idealist este încercat în lumea reală, el este numit „socialism”, „comunism”, „statism”, „liberalism” sau „progresism”, în funcție de gradul în care modelul este explorat și implementat.
Până în prezent, marxismul nu a funcționat niciodată în viața reală și, fără excepție, în locurile în care marxismul a fost modelul guvernamental, creștinii au fost persecutați. Acest lucru se datorează faptului că există o diferență fundamentală între marxism și creștinism, o prăpastie adâncă ce nu poate fi depășită. Există mai multe aspecte ale marxismului, ca filozofie, care îl pun în contradicție cu credința creștină. Iată câteva dintre ele:
Marxismul este, în esență, o filozofie ateistă, fără loc pentru credința în Dumnezeu. Karl Marx însuși a fost clar în această privință: „Prima condiție necesară pentru fericirea poporului este abolirea religiei.” („O critică a filozofiei hegeliene a dreptului”, 1844) Creștinismul, desigur, are rădăcini în teism și se referă în întregime la Dumnezeu. În modelul marxist, statul devine furnizorul, susținătorul, protectorul și legiuitorul pentru fiecare cetățean; pe scurt, statul este privit ca Dumnezeu. Creștinii apelează întotdeauna la o autoritate superioară – Dumnezeul universului – iar guvernele marxiste nu agreează ideea existenței unei autorități superioare lor.
Unul dintre principiile de bază ale marxismului este că ideea de proprietate privată trebuie abolită. Acolo unde marxismul a prins rădăcini, proprietarii de terenuri își văd proprietățile confiscate de stat, iar proprietatea privată asupra aproape orice este interzisă. Prin abolirea proprietății private, marxismul contrazice în mod direct mai multe principii biblice. Biblia presupune existența proprietății private și dă porunci pentru respectarea acesteia: porunci precum „Să nu furi” (Deuteronomul 5:19) nu au sens fără proprietatea privată. Biblia onorează munca și ne învață că indivizii sunt responsabili să se întrețină singuri: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10) Redistribuirea bogăției impusă de marxism distruge responsabilitatea și etica biblică a muncii. Parabola lui Isus din Matei 25:14-30 ne învață în mod clar responsabilitatea noastră de a-L sluji pe Dumnezeu cu resursele noastre (private). Nu există nicio modalitate de a reconcilia marxismul cu parabola talanților.
Marxismul se referă în ultimă instanță la lucrurile materiale, iar creștinismul se referă în ultimă instanță la lucrurile spirituale. Frederick Engels, un colaborator apropiat al lui Karl Marx, a spus că cea mai mare intuiție a lui Marx a fost că „oamenii trebuie mai întâi să mănânce, să bea, să aibă adăpost și îmbrăcăminte înainte de a se putea dedica politicii, științei, artei, religiei și altor domenii similare” („Discurs la mormântul lui Karl Marx”, Cimitirul Highgate, Londra. 17 martie 1883, transcriere de Mike Lepore). Cu alte cuvinte, marxismul caută să satisfacă nevoile fizice ale omului și postulează că, până când aceste nevoi nu sunt satisfăcute, omul este incapabil de aspirații mai înalte decât o existență animalică. Isus ne-a învățat: „Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? ... Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:25-26, 33). Învățătura lui Marx era: „Căutați mai întâi împărăția omului și lucrurile acestei lumi.” Cuvintele lui Isus sunt antiteza comunismului și a marxismului, și acesta este unul dintre motivele pentru care Karl Marx a defăimat creștinismul.
Utopia pe care marxismul caută să o dezvolte este pământească și creată de om; creștinii se uită la Domnul Isus, care va stabili într-o zi o Împărăție cerească și perfectă. Credincioșii înțeleg că, având în vedere natura păcătoasă a omului, nu există un sistem perfect în această lume. Lăcomia, abuzul de putere, egoismul și lenea vor pângări chiar și cele mai pure motive.
Unii oameni încearcă să combine creștinismul cu filozofia marxistă. Încercările lor pot fi bine intenționate, dar sunt nepractice. Puritanii din Lumea Nouă au încercat pentru o vreme să trăiască în comunitate. Când a fost fondată colonia Plymouth, nu exista proprietate privată, iar toată hrana era distribuită în mod egal între toți, indiferent de meseria (sau etica muncii) fiecăruia. Dar acel sistem, lipsit de orice stimulent pentru muncă asiduă, a fost curând abandonat ca un eșec complet. Vezi „Of Plymouth Plantation”, de William Bradford, guvernatorul coloniei Plymouth, pentru povestea completă.
Încercarea de a combina creștinismul cu marxismul ignoră, de asemenea, opiniile lor extrem de divergente cu privire la păcat, Dumnezeu, egalitate, responsabilitate și valoarea vieții umane. Desigur, unii oameni indică Faptele Apostolilor 2:44-45 ca dovadă că creștinismul este compatibil cu comunismul: „Toți cei ce credeau erau împreună și aveau toate în comun. Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, în funcție de cum avea nevoie fiecare.” (NTR) Două lucruri trebuie menționate aici: în primul rând, acest pasaj, ca și mare parte din Faptele Apostolilor, este descriptiv, nu prescriptiv; adică, acest pasaj nu conține nicio poruncă pentru ca Biserica să funcționeze în acest fel; este pur și simplu o descriere a ceea ce a făcut Biserica Primară din Ierusalim pentru a răspunde unor nevoi unice și urgente. Nu există nicio indicație pentru faptul că o astfel de împărtășire extinsă a fost vreodată copiată de alte biserici din Noul Testament. În al doilea rând, aranjamentele comunitare din Faptele Apostolilor erau complet voluntare și motivate de dragostea lui Hristos. Orice încercare de a aplica acest lucru comunismului involuntar, secular (fără Dumnezeu) nu are niciun sens.
Când Frederick Engels a auzit că unii creștini foloseau Faptele Apostolilor 2 pentru a promova socialismul, el a scris împotriva îmbinării filozofiei sale cu creștinismul: „Acești oameni buni nu sunt cei mai buni creștini, deși se consideră astfel; pentru că, dacă ar fi, ar cunoaște mai bine Biblia și ar descoperi că, deși câteva pasaje din Biblie pot fi favorabile comunismului, spiritul general al doctrinelor sale este, totuși, total opus acestuia.” („Progresul reformei sociale pe continent”, în The New Moral World, seria a III-a, nr. 19, 4 noiembrie 1843, transcriere de Andy Blunden) Potrivit lui Engels, Biblia și marxismul sunt „total opuse”.
Pe scurt, Biblia promovează libertatea și responsabilitatea personală, iar niciunul dintre aceste concepte nu rezistă mult timp sub marxism. Există un motiv pentru care, în statele marxiste precum China comunistă, Vietnamul și fosta Uniune Sovietică, creștinii sunt mereu persecutați – ideile susținute de marxism sunt antitetice învățăturilor lui Isus Hristos. Diferențele sunt ireconciliabile.
English
Este marxismul este compatibil cu credința creștină?
