Întrebare
Care ar trebui să fie răspunsul nostru atunci când un lider creștin renunță la credință și cade?
Răspuns
Alegerea unui lider creștin de a renunța la credința sa este tragică. Ne întristăm de un astfel de eveniment, iar tristețea pe care o simțim este agravată de faptul că renunțarea este de obicei însoțită de alte vești sfâșietoare: un divorț, dezvăluirea unor păcate secrete, îmbrățișarea unor standarde morale lumești etc. Efectele ample ale renunțării la credință a unui lider creștin se extind asupra lui, a familiei sale, a fostei sale biserici și a bisericii în general. Majoritatea apostaților sunt nevăzuți, dar cei cu o poziție de profil înalt (unii ar spune "celebritate") în cadrul Bisericii țin prima pagină a ziarelor atunci când părăsesc credința.
Problema existenței credincioșilor falși în cadrul Bisericii, chiar și în poziții de conducere, nu este nouă. Isus ne-a avertizat cu privire la profeții falși (Matei 7:15; 24:11). Pavel i-a avertizat pe prezbiterii din Efes cu privire la apostații care apar din rândul lor (Fapte 20:29-31). El l-a avertizat pe Timotei cu privire la pericolele spirituale și a dat exemple: "... să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credință. Din numărul lor sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se învețe să nu hulească." (1 Timotei 1:18-20) Ioan a oferit o perspectivă asupra stării spirituale a apostaților: "Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit, ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri." (1 Ioan 2:19) Cu alte cuvinte, apostații nu sunt oameni care și-au "pierdut" mântuirea; mai degrabă, sunt oameni care nu au fost niciodată mântuiți de la bun început. Credincioșii falși își arată în cele din urmă adevărata față. În final, neghina se distinge de grâu.
Cum ar trebui să reacționăm atunci când oamenii în care am avut încredere că sunt buni lideri în Biserică se îndepărtează? Iată câteva sfaturi pentru creștini:
1. Examinează-te pe tine însuți. Suntem chemați la umilință, nu la mândrie. "Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!" (1 Corinteni 10:12) Petru a considerat că propriul angajament față de Hristos este mai puternic decât cel al celorlalți ucenici și I-a spus lui Isus acest lucru: "Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea." (Marcu 14:29) Dar Petru nu era atât de puternic pe cât se credea (versetul 30). Fiecare dintre noi poartă responsabilitatea de a fi serios cu privire la starea relației sale cu Dumnezeu: "Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” (2 Corinteni 13:5). Suntem cu adevărat în credință sau doar Îl slăvim pe Hristos și pretindem că Îl urmăm?
2. Roagă-te pentru cel apostat. Decizia cuiva de a "cădea" din credință ar trebui să ne frângă inima. Roagă-te pentru restaurare și pentru ca el sau ea să ajungă să-L cunoască pe Domnul cu adevărat. Roagă-te pentru toți cei din sfera de influență a apostatului: membrii familiei, membrii bisericii și alte persoane apropiate apostatului, care cu siguranță vor fi devastați de veste.
3. Privește la Isus. El este singurul Autor și Desăvârșitor al credinței noastre (Evrei 12:2). În acest moment, poate fi un anumit pastor sau un autor de bestseller care ține capul de afiș. Mâine, ar putea fi altcineva. Dar atenția noastră trebuie să fie Isus. El nu Se schimbă niciodată (Evrei 13:8). Dragostea Sa, curăția Sa și adevărul Său sunt constante. Titlurile din inima noastră ar trebui să Îl aibă întotdeauna în prim plan pe Hristos și lucrarea Sa perfectă.
4. Amintește-ți că Evanghelia nu este afectată de acțiunile oamenilor failibili. Decizia unui apostat de a părăsi credința nu spune chiar nimic despre cine este Isus sau despre adevărul Bibliei. Totuși, spune multe despre apostat. Tragerea unei jaluzele nu face ca soarele să dispară, iar alegerea cuiva de a respinge adevărul nu schimbă acest adevăr. Evanghelia rămâne nepătată: pocăința și credința în moartea și învierea lui Hristos vor avea ca rezultat transformarea supranaturală de către Duhul Sfânt a unei persoane dintr-un copil al Diavolului într-un copil al lui Dumnezeu.
5. Caută binele pe care adevărații urmași ai lui Hristos îl fac în fiecare zi. Este ușor să te oprești asupra poveștilor negative despre liderii creștini din știri. Dar Biserica face lucruri minunate în fiecare zi în întreaga lume. Pentru a-l cita pe reprezentantul național al GARBC, Mike Hess: "Gândește-te cum a folosit Dumnezeu Biserica Sa în ultima săptămână. Peste tot în lume, pastori credincioși s-au ridicat și au proclamat fără rușine vestea cea bună a Evangheliei lui Isus Hristos. Slujitori credincioși au servit cu sacrificiu copiii din biserici în timpul Școlii biblice de vacanță. Alții au ascultat cu răbdare și s-au rugat cu cei care treceau prin suferințe și dureri de nedescris. Vecinii au fost invitați în case unde dragostea lui Hristos a fost exemplificată de creștini care au dat dovadă de ospitalitate generoasă. Orfanii au fost adoptați. Disciplinarea plină de iubire și reparatorie a Bisericii a dus la pocăință și reconciliere. Bisericile locale au trimis echipe în călătorii misionare pe termen scurt în întreaga lume. O nouă speranță a fost injectată în căsniciile aflate în dificultate prin consiliere biblică plină de compasiune, care caută să ajute în loc să condamne aspru. Fiii risipitori s-au întors acasă. Noii credincioși și-au făcut publică credința și s-au identificat cu Evanghelia prin botezul credincioșilor. Și poate cel mai important, mulți au ajuns la credința mântuitoare în Hristos." (Dintr-un comentariu de pe site-ul GARBC, accesat la 8/1/2019.) Niciunul dintre aceste lucruri nu atrage atenția la nivel național. Poate că ar trebui.
6. Îmbracă întreaga armură a lui Dumnezeu. Această luptă spirituală în care ne aflăm este reală. Dușmanul nostru este activ și caută pe cine să devoreze (1 Petru 5:8). Dar Dumnezeu ne-a dat protecție (Efeseni 6:10-18) pe care ar fi înțelept să o purtăm.
7. Păstrează legătura cu credincioșii din biserica ta. Avem un mare atu în frații credincioși care ne pot îndemna, încuraja și edifica. Putem să ne tragem la răspundere unii pe alții și să ne ajutăm să ne ferim de invazia subtilă a păcatului. "Luați seama, dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «astăzi»”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului." (Evrei 3:12-13) Încurajarea este un medicament care ajută la contracararea otrăvirii pe care o face păcatul și a împietririi spirituale. O doză din el este prescrisă zilnic.
Doctrina este importantă, cât și o umblare zilnică și sinceră cu Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne ferească pe toți de cădere și de dezonorarea Numelui Său.
English
Care ar trebui să fie răspunsul nostru atunci când un lider creștin renunță la credință și cade?
