Întrebare
Ce este libertatea creștină?
Răspuns
Biblia afirmă cu emfază în Galateni 5:1 că credincioșii sunt liberi în Hristos: "Rămâneți, dar, tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei." (Galateni 5:1) Înainte ca Isus să moară pe cruce, poporul lui Dumnezeu trăia sub un sistem detaliat de legi care serveau drept busolă morală pentru a le ghida viața. Legea, deși neputincioasă în a acorda mântuirea sau în a produce adevărata libertate, arăta totuși calea către Isus Hristos (Galateni 3:19-24). Prin moartea Sa jertfitoare, Isus Hristos a împlinit Legea, eliberându-i pe credincioși de legea păcatului și a morții. Legile lui Dumnezeu sunt acum scrise în inima noastră prin Duhul lui Dumnezeu, iar noi suntem liberi să-L urmăm și să-L slujim pe Hristos în moduri care Îi plac și Îl glorifică (Romani 8:2-8). Pe scurt, aceasta este definiția libertății creștine.
Un aspect important al libertății creștine este responsabilitatea noastră de a nu ne întoarce la viața sub Lege. Apostolul Pavel a comparat acest lucru cu sclavia: "Rămâneți, dar, tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei." (Galateni 5:1) A continua să trăiești sub Lege după mântuire este doar o formă legalistă de religie. Nu putem câștiga neprihănirea prin Lege; în schimb, scopul Legii a fost să definească păcatul nostru și să ne arate nevoia de un Mântuitor. Libertatea creștină implică trăirea nu sub obligațiile împovărătoare ale Legii, ci sub harul lui Dumnezeu: "Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har." (Romani 6:14)
În Hristos, suntem liberi de sistemul opresiv al Legii, suntem liberi de pedeapsa păcatului și suntem liberi de puterea lui. Libertatea creștină nu este o licență de a păcătui. Suntem liberi în Hristos, dar nu suntem liberi să trăim cum vrem, răsfățându-ne carnea: "Voi ați fost chemați la libertate, fraților, însă nu o libertate care vă dă ocazia să trăiți pentru firea pământească. Dimpotrivă, slujiți-vă unii pe alții prin dragoste." (Galateni 5:13, NTR) Credincioșii nu sunt liberi să păcătuiască, ci liberi să trăiască o viață sfântă în Hristos.
Libertatea creștină este unul dintre numeroasele paradoxuri ale credinței creștine. Adevărata libertate înseamnă să devii de bunăvoie robul lui Hristos, iar acest lucru se întâmplă prin relația cu El (Coloseni 2:16-17). În Romani 6, Pavel explică faptul că, atunci când un credincios Îl acceptă pe Hristos, este botezat de Duhul Sfânt în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos. În acel moment, credinciosul încetează să mai fie un rob al păcatului și devine un slujitor al neprihănirii: "Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și, prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii." (Romani 6:17-18)
Doar creștinii cunosc adevărata libertate: "Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi." (Ioan 8:36) Dar cum arată libertatea creștină în sens practic? Ce suntem liberi să facem și să nu facem? La ce ne putem uita la televizor? Ce putem mânca și bea? Ce putem purta la plajă? Cum rămâne cu fumatul și consumul de alcool? Există limite ale libertății creștine?
În 1 Corinteni 10, apostolul Pavel oferă o ilustrare practică a libertății creștine: "Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia." (1 Corinteni 10:23-24)
Scriind Bisericii din Corint, Pavel menționează membrii care participau la mesele din templele păgâne, la fel cum făceau înainte de a-L primi pe Hristos. Ei se simțeau liberi să continue să participe, deoarece credeau că aceste festivaluri erau doar o parte normală a culturii sociale. Ei nu vedeau acțiunile lor ca fiind închinare păgână.
Pavel a formulat mai multe avertismente, amintindu-le corintenilor de flirtul periculos al Israelului cu idolatria în Vechiul Testament. Apoi a abordat problema practică a consumului de carne care a fost sacrificată idolilor.
"Toate lucrurile sunt îngăduite", spuneau corintenii. Adevărat, spune Pavel; creștinii au o mare libertate în Hristos. Cu toate acestea, nu totul este de folos sau zidește. Libertatea noastră în Hristos trebuie să fie echilibrată de dorința de a zidi și de a aduce beneficii altora. Atunci când decidem cum să ne exercităm libertatea creștină, ar trebui să căutăm binele altora înainte de binele nostru propriu.
În iudaism, se impuneau restricții la cumpărarea de carne de pe piață. Evreii puteau cumpăra și mânca doar carne kosher. Pavel a spus că credincioșii erau liberi în Hristos să cumpere și să mănânce orice fel de carne (1 Corinteni 10:25-26). Cu toate acestea, dacă apărea problema cărnii sacrificate idolilor, credincioșii trebuiau să urmeze o lege superioară. Dragostea este cea care limitează libertatea creștină.
Puțin mai târziu în capitol, Pavel a scris despre consumul de carne în calitate de oaspete în casa cuiva. Creștinii sunt liberi să mănânce orice li se servește, fără probleme de conștiință (1 Corinteni 10:27). Dar, dacă cineva aduce în discuție faptul că acea carne a fost oferită unui idol, este mai bine să nu o mănânce de dragul persoanei care a ridicat problema de conștiință (versetul 28). În timp ce credincioșii au libertatea de a consuma carnea, ei sunt obligați să ia în considerare ce este mai bine pentru cei care le observă comportamentul.
Romani 14:1-13 ridică un determinant-cheie în înțelegerea limitelor libertății creștine. În pasaj, Pavel aduce din nou în discuție problema mâncării de carne sacrificată idolilor și, de asemenea, respectarea anumitor zile sfinte. Unii dintre credincioși se simțeau liberi în Hristos în aceste domenii, în timp ce alții nu. Perspectivele lor diferite provocau certuri și dezbinări. Pavel a subliniat că unitatea și dragostea în trupul lui Hristos sunt mai importante decât convingerile personale sau libertatea creștină a cuiva: "Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire." (Romani 14:13)
În esență, mesajul lui Pavel pentru credincioșii din Noul Testament și pentru noi astăzi este următorul: chiar dacă credem că avem dreptate și avem libertatea creștină într-un anumit domeniu, dacă acțiunile noastre vor face ca un alt frate sau o altă soră să se poticnească în credința sa, trebuie să ne abținem din dragoste.
Pavel a vorbit din nou despre această problemă în 1 Corinteni 8:7-9: "Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi."
Problema în vremea Noului Testament era mâncatul de carne oferită idolilor; astăzi există alte "zone gri" care apar în umblarea noastră creștină. Romani 14:1 le numește "chestiuni discutabile", zone în care Biblia nu oferă orientări clare care să indice dacă un comportament este păcat. Atunci când ne confruntăm cu zone gri, ne putem baza pe două principii directoare pentru a ne reglementa libertatea creștină: dragostea pentru ceilalți să ne oblige să nu facem pe nimeni să se poticnească și dorința noastră de a-L glorifica pe Dumnezeu să fie motivul nostru atotcuprinzător (1 Corinteni 10:31).
English
Ce este libertatea creștină?
