Întrebare
Cum au ajuns să fie consemnate în Evanghelii lucrurile pe care Isus le-a spus și le-a făcut atunci când era singur?
Răspuns
În Evanghelii există numeroase pasaje în care sunt citate cuvintele lui Isus sau sunt descrise faptele Sale din momentele în care Se afla singur. De exemplu, când Isus a stat în pustiu timp de patruzeci de zile (Matei 4) sau când Se ruga în Grădina Ghetsimani (Marcu 14), era singur. Cum a știut cineva ce a spus sau a făcut El, din moment ce nu au existat martori oculari ai celor întâmplate?
Narațiunile evanghelice nu au fost scrise în momentul în care s-au petrecut evenimentele, ca un fel de jurnal zilnic; mai degrabă, ele au fost alcătuite ulterior, ca majoritatea narațiunilor istorice, pe baza memoriei, a cercetării și a compilării. Atât Matei, cât și Ioan au fost martori oculari ai majorității evenimentelor din narațiunile lor. Marcu și Luca au avut acces la martorii oculari. De fapt, Luca menționează că a „cercetat cu atenție toate lucrurile de la început” înainte de a-și scrie Evanghelia (Luca 1:3, NTR). Foarte probabil, Marcu a obținut informații pentru Evanghelia sa de la apostolul Petru (1 Petru 5:13). Celălalt avantaj pe care l-au avut scriitorii – și acesta este unul important – este că au fost inspirați de Duhul Sfânt (2 Timotei 3:16). De fapt, Isus le-a promis că Duhul Sfânt le va aduce aminte „tot ce v-am spus” (Ioan 14:26).
Totuși, cum au știut ucenicii ce s-a întâmplat când erau departe de Isus? O explicație posibilă este că Duhul Sfânt le-a spus ce s-a întâmplat în timp ce își scriau istoriile. Crezând că Evangheliile sunt inspirate, putem accepta cu ușurință această explicație.
O altă explicație este pur și simplu că Isus le-a spus mai târziu ucenicilor Săi ceea ce au pierdut. Niciun ucenic nu a fost prezent alături de Isus în timpul ispitirii din pustiu din Matei 4, dar, mai târziu, Isus a petrecut peste trei ani cu ucenicii. Nu este oare probabil ca El să le fi povestit ce s-a întâmplat la un moment dat în acei trei ani? În mod similar, Isus era singur când a vorbit cu femeia de la fântână în Ioan 4, și totuși conversația lor este citată pe larg. O explicație de bun simț este că Isus i-a pus pe ucenicii Săi la curent cu toate mai târziu. Sau poate că Ioan a aflat povestea de la femeie, având în vedere faptul că ucenicii au rămas în orașul ei timp de două zile după convertirea ei (Ioan 4:40).
După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor pe parcursul a patruzeci de zile, „vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1:3). În acele patruzeci de zile, Isus ar fi avut ocazii suficiente să-i informeze pe ucenici despre toate lucrurile care I s-au întâmplat când ei nu erau în preajmă. În orice caz, evenimentele din viața lui Isus pe care Dumnezeu a vrut să le cunoaștem – inclusiv evenimentele care au avut loc în singurătate – au fost documentate. Cheia este că Dumnezeu a vrut ca noi să știm. Fie evenimentele le-au fost dezvăluite direct ucenicilor la un moment ulterior, de către Isus sau de către altcineva, fie apostolii au aflat detaliile direct de la Duhul Sfânt în timp ce scriau Cuvântul lui Dumnezeu.
English
Cum au ajuns să fie consemnate în Evanghelii lucrurile pe care Isus le-a spus și le-a făcut atunci când era singur?
