Întrebare
Ce putem învăța din ceea ce spune Biblia despre Isus și femei?
Răspuns
Într-o epocă în care femeile erau considerate cetățeni de rangul doi, Isus a spulberat prejudecățile și a ridicat statutul femeilor la un nivel fără precedent. Această egalitate de valoare a continuat și în rândul apostolilor Săi. Petru i-a avertizat pe soți că, dacă nu-și tratează soțiile cu respect, recunoscând că femeile sunt moștenitoare alături de ei a tot ceea ce a promis Dumnezeu, rugăciunile lor vor fi împiedicate (1 Petru 3:7). Pavel a scris: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28) Apostolii nu au învățat valoarea femeilor din cultura lor. Au învățat-o de la Stăpânul lor, Isus. Și Isus a tratat femeile cu aceeași iubire și respect cu care i-a tratat pe bărbați.
Înălțarea femeilor de către Isus a început înainte chiar de a Se naște. În planul divin al lui Dumnezeu, El a ales o femeie pentru a începe procesul Său de răscumpărare a omenirii. Dumnezeu L-a trimis pe îngerul Său Gavril la o tânără din orașul Nazaret cu vestea bună că ea va fi mama Fiului lui Dumnezeu (Luca 1:26-38). Primele cuvinte ale lui Gabriel către Maria au fost: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine.” Dumnezeu a încredințat mai întâi unei femei cel mai important mesaj pe care l-a primit vreodată lumea: Mesia Cel mult așteptat era pe drum.
Când Isus avea doar opt zile, Duhul Sfânt I-a revelat identitatea unei femei, Ana (Luca 2:36-38). Așadar, înainte ca Isus să fie suficient de mare pentru a declara valoarea cuiva, Dumnezeu Tatăl era deja la lucru, revelându-Și inima fiicelor Sale credincioase. Când Isus Și-a început slujirea pământească, femeile se adunau în mulțime să-L asculte predicând, iar unele chiar L-au susținut financiar (Matei 27:55; Marcu 15:41; Luca 8:2-3).
Ce anume avea acest Învățător care îi atrăgea atât pe bărbați, cât și pe femei? Isus era complet lipsit de prejudecăți. El iubea fiecare ființă umană, indiferent de rasă, etnie, ocupație, origine sau gen. El îi trata pe toți în mod egal și a inclus mai multe femei printre prietenii Săi cei mai apropiați (Luca 10:38-39; 24:10; Ioan 11:5). Faptul că femeile sunt numite pe nume în Biblie este un lucru semnificativ. Într-o cultură în care femeile nu puteau deține proprietăți sau depune mărturie în instanță, opinia unei femei sau prezența ei la un eveniment nici măcar nu merita menționată. Noul Testament spulberă aceste norme sociale prin includerea numelor multor femei și a rolurilor specifice pe care le-au jucat în promovarea Împărăției lui Dumnezeu.
Isus a dărâmat și mai multe bariere culturale când a ocolit prin Samaria. Acolo, El a avut o întâlnire cu o femeie imorală (Ioan 4:4-26). Faptul că era samariteancă era suficient pentru a o exclude din orice conversație cu un iudeu care se respecta, dar, pentru a înrăutăți lucrurile în ochii ucenicilor, era și femeie (versetul 27). În timp ce priveau, Stăpânul lor a transformat-o pe acea femeie și, prin ea, a influențat un întreg oraș cu mesajul Său de speranță și mântuire (versetele 39-41).
Altă dată, o femeie imorală a fost adusă în fața lui Isus de către liderii evrei, în speranța de a-L prinde în capcană (Ioan 8:2-11). Ei i-au cerut lui Isus să-Și spună părerea cu privire la pedeapsa pe care ar trebui să o primească pentru adulterul ei. Ei considerau că aceasta era o victorie ușoară, deoarece Legea cerea pedeapsa cu moartea (Leviticul 20:10; Deuteronomul 22:22). Dacă Isus ar fi luat partea femeii, ar fi negat Legea. Dacă ar fi luat partea acuzatorilor ei, ar fi negat tot ceea ce îi învățase vreodată pe oameni despre iertare (vezi Marcu 2:15-17). În orice caz, se gândeau ei, Îl încolțiseră pe Isus. Isus le-a întors situația și le-a arătat ipocrizia, forțându-i să-și examineze mai întâi propria viață: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”, a spus El (Ioan 8:7). Din nou, în acest caz, Isus a folosit exemplul unei femei pentru a-i învăța o lecție importantă despre egalitatea în ochii lui Dumnezeu. Cu toții suntem păcătoși, bărbați și femei. Niciunul dintre noi nu are dreptul să pronunțe o judecată definitivă asupra altuia, ascunzând în același timp propriile noastre acțiuni similare (vezi Romani 2:1-3).
Femeile au fost ultimele care au părăsit locul răstignirii lui Isus și primele care au ajuns la mormântul gol (Matei 27:61; 28:1), ceea ce indică faptul că puterea transformatoare a lui Isus le-a dat femeilor curaj și îndrăzneală să-L urmeze în mod deschis. Într-o minunată manifestare a credinței femeilor și a aprobării lui Dumnezeu, acele femei au devenit primele martore ale învierii din lume (Matei 28:8).
În toate interacțiunile Sale cu femeile, Isus le-a tratat cu demnitate, compasiune și respect. Făcând acest lucru, El a contracarat concepțiile predominante ale vremii cu privire la femei și locul lor în societate. Când Isus cheamă un bărbat sau o femeie să-L urmeze, El îi transformă în creaturi noi (2 Corinteni 5:17). Vechile prejudecăți și stereotipuri nu ne mai definesc. Creștinii sunt uniți de un singur Duh (Efeseni 4:5) și trebuie să ne privim unii pe alții ca frați și surori în familia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu pretinde niciodată că bărbații și femeile sunt la fel, dar viața lui Isus a arătat că El îi prețuia pe și pe unii și pe alții în mod egal. Ambele sexe aduc contribuții unice familiei și Bisericii, și ambele ar trebui să lucreze împreună pentru binele tuturor.
English
Ce putem învăța din ceea ce spune Biblia despre Isus și femei?
