Dacă pedeapsa pentru păcatele noastre e veșnicia în iad, cum a plătit moartea lui Isus pedeapsa noastră, dacă dacă nu a petrecut o veșnicie în iad?


Întrebare: Dacă pedeapsa pentru păcatele noastre e veșnicia în iad, cum a plătit moartea lui Isus pedeapsa noastră, dacă dacă nu a petrecut o veșnicie în iad?

Răspuns:
Dacă ne gândim la Isus ca la un simplu om, atunci e natural să punem această întrebare. Dar motivul pentru care Isus nu a trebuit să petreacă o veșnicie în iad e că nu e un simplu om, ci Dumnezeul-Om. Cea de-a doua Persoană din Dumnezeire a luat un trup și a trăit printre oameni în chip de om. Dar a fost un Om ca nimeni altul, fiindcă natura Lui era de Dumnezeu – sfântă, perfectă și infinită.

Câteva pasaje atestă acest fapt, cum sunt pasajul de la începutul Evangheliei lui Ioan. Acolo citim următoarele:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl." (Ioan 1.1-3, 14)

Acest pasaj dă mărturie clară că Cuvântul veșnic, coetern cu Dumnezeu și de aceeași esență cu El, a luat un trup de om și Și-a făcut locuința („a cortuit") printre noi. Așa cum a spus apostolul Pavel privitor la Isus: „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii." (Coloseni 2.9)

Având acest lucru în minte, să privim mai îndeaproape la întrebare. E adevărat cu siguranță că pedeapsa pentru păcatele noastre e o veșnicie petrecută în iad. Biblia spune că toți au păcătuit (Romani 3.23) și că plata păcatului este moartea (Romani 6.23). Cartea Apocalipsa spune că aceia al căror nume nu e scris în cartea vieții Mielului sunt aruncați în iazul de foc, unde vor fi munciți „în vecii vecilor" (Apocalipsa 20.10, 15).

Dar cum poate moartea lui Isus să ispășească pentru păcatele fiecărei persoane care a trăit vreodată? Aici e punctul în care intervine discuția despre Isus, care e Dumnezeul-Om. Dacă Isus ar fi fost un simplu om (cu păcate proprii), atunci moartea Lui nu ar făcut ispășire nici măcar pentru păcatele Lui, darămite pentru ale altora. Dar Isus nu e un simplu om; El e Dumnezeu în trup omenesc. Ca Om, Se poate identifica cu cei pentru care S-a jertfit. Ca Om perfect, fără păcat, poate face ispășire pentru păcatele omenirii, fără ca mai întâi să fie nevoie să facă ispășire pentru păcatele Lui. În cele din urmă, ca Dumnezeu, poate satisface pe deplin mânia lui Dumnezeu stârnită de păcatul nostru.

Păcatul împotriva unui Dumnezeu veșnic trebuie plătit în mod infinit. De aceea, plata pentru păcatul nostru trebuie să fie infinită. Sunt doar două opțiuni pentru plata infinită. Fie o creatură finită (omul) trebuie să plătească pentru păcatul lui o cantitate infinită de timp, sau o Ființă infinită (Isus) trebuie să plătească pentru el o dată pentru toți oamenii pentru totdeauna. Nu există nicio altă opțiune. Un păcat săvârșit împotriva unui Dumnezeu infinit de sfânt cere o satisfacere la fel infinită ca plată, și chiar o veșnicie petrecută în iad nu va potoli mânia infinită, dreaptă împotriva păcatului. Numai o Ființă divină putea îndura mânia infinită a unui Dumnezeu sfânt împotriva păcatului nostru. Acesta face necesară o Ființă deopotrivă infinită ca substitut pentru omenire, pentru a satisface mânia lui Dumnezeu. Isus, ca Dumnezeul-Om, este singurul Salvator posibil.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Dacă pedeapsa pentru păcatele noastre e veșnicia în iad, cum a plătit moartea lui Isus pedeapsa noastră, dacă dacă nu a petrecut o veșnicie în iad?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu