A fost Isus un pacifist?


Întrebare: A fost Isus un pacifist?

Răspuns:
Un pacifist e un om care se opune violenței, în special războiului, în orice scop. Un pacifist adesea refuză să poarte arme din motive de conștiință sau convingeri religioase.

Isus este „Domnul păcii" (Isaia 9.6), acest lucru însemnând că într-o zi va aduce pacea adevărată și permanentă pe pământ. Și mesajul Lui în lumea aceasta a fost deosebit de nonviolent (Matei 5.38-44) Dar Biblia arată clar că uneori războiul e necesar (vezi Psalmul 144.1). Și, având în vedere unele dintre profețiile biblice referitoare la Isus, e greu să-L numim pacifist. Apocalipsa 19.15, vorbind despre Isus, afirmă: „Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu." Așezarea împărăției milenare a lui Isus va necesita violență în forma unui război purtat împotriva forțelor lui Anticrist. Roba lui Isus va fi „înmuiată în sânge" (Apocalipsa 19.13).

În interacțiunea dintre Isus și centurionul roman, Isus a primit lauda soldatului, l-a vindecat pe robul lui și l-a lăudat la rândul Lui pentru credința Lui (Matei 8.5-13). Ce nu a făcut Isus este să-i spună centurionului să iasă din armată – din simplul motiv că Isus nu predica pacifismul. Ioan Botezătorul a avut și el de-a face cu soldați, și ei l-au întrebat: „Dar noi ce trebuie să facem?" (Luca 3.14) Aceasta ar fi fost ocazia perfectă ca Ioan să le spună să renunțe la arme. Dar nu a făcut acest lucru. În schimb, Ioan le-a spus soldaților: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre."

Ucenicii lui Isus purtau arme, lucru care vine în conflict cu ideea că Isus a fost un pacifist. În noaptea în care a fost trădat, El chiar le-a spus urmașilor Săi să-și ia săbiile. Ei aveau două, iar Isus a spus că e suficient (Luca 22.37-39). Când Isus a fost arestat, Petru și-a scos sabia și l-a rănit pe unul dintre oamenii prezenți (Ioan 18.10). Isus l-a vindecat pe om (Luca 22.51) și i-a poruncit lui Petru să-și pună deoparte arma (Ioan 18.11). De observat e că Isus nu a condamnat faptul că Petru avea o sabie, ci doar acea folosire nepotrivită a ei.

Cartea Eclesiastul prezintă echilibrul vieții cu activități contrastante: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. ... Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; ... iubitul își are vremea lui, și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei." (Eclesiastul 3.1, 3 și 8) Acestea nu sunt cuvintele unui pacifist.

Isus nu a sunat a pacifist când a spus: „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să DESPART PE FIU DE TATĂL SĂU, PE FIICĂ DE MAMA SA ȘI PE NORĂ DE SOACRA SA. Și OMUL VA AVEA DE VRĂJMAȘI CHIAR PE CEI DIN CASA LUI." (Matei 10.34-36) Cu toate că Isus nu menționa tipul de război, cu siguranță se referea la conflictul care vine din incursiunea adevărului.

Nu ni se poruncește deloc să fim pacifiști, în sensul obișnuit al cuvântului. În schimb, trebuie să urâm răul și să ne ținem tare de bine (Romani 12.9). Făcând aceasta, trebuie să luăm poziție împotriva răului din această lume (lucru care necesită conflict) și să urmărim neprihănirea (2 Timotei 2.2). Isus a demonstrat această urmărire și niciodată nu S-a retras din fața conflictului când era parte din planul suveran al Tatălui. Isus a vorbit în mod deschis împotriva conducătorilor religioși și politici ai vremii Sale, pentru că aceștia nu căutau neprihănirea lui Dumnezeu (Luca 13.31-32, 19.45-47).

Când e vorba despre înfrângerea răului, Dumnezeu nu este un pacifist. Vechiul Testament e plin de exemple în care Dumnezeu Și-a folosit poporul în război, pentru a aduce judecată asupra națiunilor al căror păcat a umplut măsura. Câteva exemple se găsesc în Genesa 15.16, Numeri 21.3, 31.1-7, 32.20-21, Deuteronomul 7.1-2, Iosua 6.20-21, 8.1-8, 10.29-32, 11.7-20. Înainte de bătălia de la Ierihon, Iosua a fost întâmpinat de „Căpetenia oștirii Domnului" (Iosua 5.14). Acest personaj, care cel mai probabil era Cristosul preîncarnat, e remarcat prin faptul că avea „sabia scoasă din teacă în mână" (versetul 13). Domnul era gata de luptă.

Putem avea siguranță că Dumnezeu întotdeauna judecă și face război cu dreptate (Apocalipsa 19.11). „Căci știm cine este Cel ce a zis: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!» Și în altă parte: «Domnul va judeca pe poporul Său.» Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!" (Evrei 10.30-31) Ceea ce învățăm din aceste pasaje biblice și din altele este că trebuie să participăm în război numai când e justificat. Contracararea agresiunii, a injustiției sau a genocidului justifică un război, și credem că urmașii lui Isus sunt liberi să se alăture forțelor armate și să participe în război.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
A fost Isus un pacifist?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu