În ce fel este Isus odihna noastră de Sabat?





Întrebare: În ce fel este Isus odihna noastră de Sabat?

Răspuns:
Cheia pentru înțelegerea felului în care Isus este odihna noastră de Sabat este cuvântul evreiesc sabat, care înseamnă „a te odihni sau a te opri sau a înceta lucrul". Originea Sabatului datează la Creație. După ce a creat cerurile și pământul în șase zile, Dumnezeu „în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse" (Genesa 2.2). Acest lucru nu înseamnă că era obosit și a avut nevoie de odihnă. Știm că Dumnezeu e omnipotent, în mod literal „atotputernic". El nu obosește niciodată și cel mai solicitant consum de energie nu-I diminuează puterea la final. Așadar, ce înseamnă că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea? Pur și simplu că S-a oprit din ceea ce făcea. Și-a încetat lucrările. Acest lucru e important în înțelegerea instituirii Sabatului și a rolului lui Cristos, ca odihnă a noastră de Sabat.

Dumnezeu a folosit exemplul odihnirii Sale în ziua a șaptea a Creației pentru a institui principiul odihnei zilei de Sabat pentru poporul Său. În Exodul 20.8-11 și Deuteronomul 5.12-15, Dumnezeu le-a dat israeliților cea de-a patra dintre Cele Zece Porunci ale Sale. Aceasta era să-și „aducă aminte" de ziua de odihnă și să o „sfințească". O zi din fiecare șapte zile, israeliții trebuiau să se odihnească de muncile lor și să acorde aceeași zi de odihnă slujitorilor lor și animalelor. Aceasta era o încetare completă a muncii. Oricare ar fi fost munca în care erau angajați, aceasta trebuia să înceteze o zi întreagă în fiecare săptămână. (Te rugăm să citești celelalte articole ale noastre pe tema zilei Sabatului, sâmbăta vs. duminica și ținerea Sabatului, ca să cercetezi mai în amănunt această chestiune.) Ziua de Sabat a fost instituită ca oamenii să se odihnească după muncile lor și să înceapă din nou după o odihnă de o zi.

Diversele elemente ale Sabatului simbolizează venirea lui Mesia, care îi va da poporului Lui o odihnă necontenită. Aflați sub Legea Vechiului Testament, evreii „lucrau" în mod constant să se facă vrednici de a fi acceptați în fața lui Dumnezeu. Au încercat să împlinească numărul imens de „fă asta", „nu fă asta" din legea ceremonială, din legea Templului, din legea civilă etc. Bineînțeles că nu era posibil să țină toate acele legi, astfel că Dumnezeu le-a pus la dispoziție un șir de jertfe pentru păcat, astfel încât ei să poată veni la El pentru iertare și pentru a-și restabili relația cu El, dar aceasta numai temporar. Așa cum își reluau munca fizică după o zi de odihnă, la fel trebuiau să continue să aducă jertfe. Evrei 10.1 ne spune că Legea „nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei care se apropie". Totuși, aceste jertfe au arătat înspre viitor. Ele erau aduse în anticiparea jertfei supreme a lui Cristos pe cruce, care, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (Evrei 10.12). După ce a îndeplinit jertfa supremă, Isus S-a așezat și „S-a odihnit" – adică a încetat din lucrarea de ispășire, pentru că nu mai era nimic de făcut vreodată. Lucrarea de răscumpărare era încheiată (Ioan 19.30). Din cauza a ceea ce a făcut Isus, noi nu mai trebuie să „lucrăm" la ținerea Legii ca să fim îndreptățiți în ochii lui Dumnezeu. Isus a venit, astfel încât să ne putem odihni în Dumnezeu și în mântuirea pe care ne-a dat-o.

Un alt element important al odihnei zilei Sabatului este că Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a sfințit. Vedem aici din nou simbolul lui Cristos, ca odihnă a noastră de Sabat – Fiul sfânt, perfect al lui Dumnezeu, care îi sfințește pe toți cei care cred în El. Așa cum Dumnezeu a sfințit Sabatul, la fel L-a sfințit pe Cristos și L-a trimis în lume (Ioan 10.36). În El avem o odihnă deplină de lucrările efortului personal, pentru că numai El e sfânt și drept. „Pe Cel care n-a cunoscut niciun păcat El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Corinteni 5.21) Acum în El avem odihnă spirituală, nu numai o zi pe săptămână, ci întotdeauna.

Isus este odihna noastă de Sabat și pentru că El este „Domnul Sabatului" (Matei 12.8). ca Dumnezeu întrupat, El decide adevăratul înțeles al Sabatului, pentru că El l-a creat și El este odihna noastră de Sabat întrupată. Atunci când fariseii L-au criticat pe Isus pentru că vindeca în ziua de Sabat, El le-a amintit că nici ei nu ar ezita să scoată o oaie căzută într-o groapă în ziua de Sabat. Pentru că venise să-Și caute caute și să-Și mântuiască „oile", putea încălca regulile Sabatului. Oamenii sunt mai importanți decât oile și mântuirea pe care Isus o oferă e mai importantă decât regulile. Spunând „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat" (Marcu 2.27), El a reafirmat principiul că odihna de Sabat a fost instituită ca să-l ușureze pe om de munca lui. Fariseii au denaturat ziua de Sabat într-o zi de reguli împovărătoare. Isus a venit să ne elibereze de Lege prin harul Său (Ioan 1.17, Romani 6.14). El este Domnul Sabatului, care ne despovărează de încercarea de a ne obține mântuirea noi înșine. În El, ne odihnim de lucrările noastre și ne încredem în lucrarea Lui în locul nostru.

Evrei 4 este pasajul definitoriu în ceea ce-L privește pe Isus ca odihnă a noastră de Sabat. Ni se spune să „intrăm în" odihna de Sabat care ne este oferită de Cristos. Alternativa este să ne împietrim inima împotriva Lui, așa cum au făcut israeliții în pustiu. Datorită necredinței lor, Dumnezeu le-a refuzat acelei generații de israeliți intrarea în Ţara Promisă, spunând: „Nu vor intra în odihna Mea." (Evrei 3.11) Scriitorul cărții Evrei ne imploră să nu facem aceeași greșeală, refuzând odihna de Sabat a lui Dumnezeu care este în Isus Cristos. „Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare." (Evrei 4.9-11)

În afară de Isus, nu există nicio altă odihnă de Sabat. Numai El îndeplinește cerințele Legii și numai El asigură jertfa de ispășire pentru păcat. El este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, permițându-ne să încetăm din munca propriilor noastre lucrări. Nu trebuie să îndrăznim să respingem această singură cale de mântuire (Ioan 14.6). Răspunsul lui Dumnezeu față de aceia care aleg să-I respingă planul se vede în Numeri 15. Acolo, un om a fost găsit adunând lemne în ziua de Sabat, în ciuda poruncii clare de la Dumnezeu de a înceta din lucrul lui. Această fărădelege a fost un păcat cu voia, făcut cu curaj în lumina zilei, într-o sfidare deschisă a autorității divine. „Domnul i-a zis lui Moise: «Omul acesta să fie pedepsit cu moartea.»" (v. 35) Tot așa va fi cu toți aceia care resping odihna de Sabat în Cristos pe care Dumnezeu o oferă. „Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?" (Evrei 2.3)



Înapoi la pagina de început în limba Română



În ce fel este Isus odihna noastră de Sabat?