A fost Isus evreu?





Întrebare: A fost Isus evreu?

Răspuns:
Nu trebuie decât să cauți astăzi pe Internet, și vei vedea că există o mare controversă și neînțelegere în privința întrebării dacă Isus din Nazaret a fost cu adevărat evreu. Înainte să putem da un răspuns adecvat la această întrebare, trebuie mai întâi să punem o altă întrebare: cine (sau ce) este un evreu? Chiar și această întrebare își are elementele ei controversate și răspunsul depinde de cel care răspunde. Dar o definiție cu care probabil că fiecare dintre cele trei secte majore ale iudaismului – Ortodocși, Conservatori și Reformați – ar fi de acord este: „Un evreu este orice persoană a cărui mamă a fost evreică sau orice persoană care a trecut prin procesul ceremonial de convertire la iudaism.”

Cu toate că Scripturile evreiești nu specifică nicăieri că trebuie folosită linia descendentă matriarhală, iudaismul rabinic modern crede că sunt câteva pasaje în Tora unde acest lucru e subînțeles sau implicit, cum sunt Deuteronomul 7.1-5, Leviticul 24.10 și Ezra 10.2-3. Apoi, în Scriptură sunt câteva exemple de oameni care făceau parte dintre neamuri, care s-au convertit la iudaism (de exemplu Ruth, moabita; vezi Ruth 1.16, unde Ruth rostește dorința de a se converti) și sunt considerați în întregime evrei, de etnie evreiască.

Prin urmare, să luăm în considerare aceste trei întrebări: A fost Isus evreu din punct de vedere etnic? A fost un evreu practicant din punct de vedere religios? Și, în cele din urmă, dacă Isus a fost evreu, de ce creștinii nu urmează iudaismul?

A fost Isus evreu din punct de vedere etnic sau mama Lui a fost evreică? În mod clar Isus S-a identificat cu evreii din zilele Sale, cu poporul și seminția Lui fizică și cu religia lor (chiar dacă corecta erorile din ea). Dumnezeu L-a trimis înadins în Iuda: „A venit la ai Săi [Iuda], și ai Săi [iudeii] nu L-au primit. Dar tuturor celor [iudeilor] ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.11-12) El a spus limpede: „Voi [neamurile] vă închinați la ce nu cunoașteți, noi [iudeii] ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.” (Ioan 4.22)

Chiar primul verset al Noului Testament proclamă în mod clar etnicitatea iudaică a lui Isus. „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (Matei 1.1) Reiese evident din pasaje precum Evrei 7.14: „Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda” că Isus Se trage din seminția lui Iuda, de la care obținem numele de „iudeu”. Dar ce putem spune despre Maria, mama lui Isus? În genealogia din Luca, capitolul 3, vedem în mod clar că Maria a fost un descendent direct al împăratului David, lucru care Îi dă lui Isus dreptul legal de a urca pe tronul evreiesc și stabilește faptul că, din punct de vedere etnic, Isus a fost evreu.

A fost Isus un practicant al religiei iudaice? Ambii părinți ai lui Isus „au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului” (Luca 2.39). Mătușa și unchiul Lui Zaharia și Elisabeta erau de asemenea evrei care respectau Tora (Luca 1.6), vedem astfel că probabil întreaga familie lua credința iudaică foarte în serios.

În Predica de pe munte (Matei 5-7), Isus susține în mod continuu autoritatea Torei și a Profeţilor (Matei 5.17), chiar și în Împărăția cerurilor (Matei 5.19-20). A participat în sinagogă în mod regulat (Luca 4.16) şi învăţătura Lui era respectată de ceilalţi evrei ai zilelor Sale (Luca 4.15). I-a învăţat pe oameni în Templul evreiesc din Ierusalim (Luca 21.37), şi dacă nu ar fi fost evreu, pur şi simplu nu I s-ar fi permis să intre în acea parte a Templului (Fapte 21.28-30).

Isus a prezentat de asemenea semnele exterioare ale unui evreu practicant. A purtat „tzitzit” (ciucuri) la veșmintele Sale (Luca 8.44, Matei 14.36), care să servească drept aducere-aminte a poruncilor (Numeri 15.37-39). A ținut Paștele (Ioan 2.13) și a mers la Ierusalim (Deuteronomul 16.16) de acest pelerinaj făcut cu ocazia acestei sărbători iudaice foarte însemnate. A ținut Sucot, Sărbătoarea Corturilor (Ioan 7.2, 10) și S-a dus la Ierusalim (Ioan 7.14), după cum cerea Tora. De asemenea, a ținut Hanuka, Sărbătoarea luminilor (Ioan 10.22), și probabil Roș Hașana, Sărbătoarea trâmbițelor (Ioan 5.1), mergând de asemenea la Ierusalim în ambele ocazii, cu toate că nu e poruncit în Tora. În mod clar Isus S-a identificat pe Sine ca fiind evreu (Ioan 4.22) și ca fiind Împăratul iudeilor (Marcu 15.2). De la nașterea Sa până la ultimul Paște (Luca 22.14-15), Isus a trăit ca un evreu practicant.

Așadar, dacă Isus a fost iudeu, de ce creștinii nu urmează iudaismul? Legile iudaismului i-au fost date lui Moise pentru copiii lui Israel într-un legământ foarte sacru și special pe muntele Sinai, după cum este consemnat în cartea Exodul. În acest legământ, Dumnezeu a scris legile Sale pe table de piatră și lui Israel i s-a poruncit să asculte de tot ceea ce i-a fost revelat. Dar acest legământ minunat era numai o imagine a unui legământ nou și mai bun pe care, într-o zi, Dumnezeu îl va da poporului Său, format atât din evrei, cât și din neamuri.

Acest legământ nou e consemnat în Ieremia 31.31-34: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște pe Domnul!» Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Creștinii nu urmează astăzi iudaismul pentru că legământul mozaic a fost împlinit în Cristos. Isus a spus: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17) Iar autorul cărții Evrei a scris: „Prin faptul că zice: «Un nou legământ», a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire. ” (Evrei 8.13)

Ca creștini, nu avem nevoie să mai urmăm vechiul legământ, pentru că acel nou legământ a fost înlocuit. Acum avem un legământ mai bun, cu o jertfă mai bună, adusă de un Mare Preot mai bun! „Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată. Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduința.” (Evrei 10.19-23)



Înapoi la pagina de început în limba Română



A fost Isus evreu?