Întrebare
Ce înseamnă faptul că Isus este Mântuitorul nostru?
Răspuns
Un mântuitor este cineva căruia i s-a încredințat misiunea de a asigura eliberarea cuiva de opresiune, rău, răutate, sclavie sau orice altă obligație care îl ține legat. Un Mântuitor restabilește drepturile și libertățile pierdute ale altuia, răzbunând orice nedreptate și plătind orice preț necesar pentru a elibera acea persoană. Rolul de „Mântuitor” este atribuit în mod unic lui Isus Hristos, care îi salvează pe cei care cred „de sub puterea întunericului” și îi strămută în Împărăția lui Dumnezeu, a luminii (Coloseni 1:13-14).
În Vechiul Testament, două cuvinte principale și derivatele lor comunică conceptul de răscumpărare. Verbul gaʾal înseamnă „a răscumpăra; a plăti răscumpărarea sau a răscumpăra prin plata prețului”. Termenul este folosit în Exodul 6:6 și 15:13 pentru a desemna actul suveran al lui Dumnezeu de a răscumpăra Israelul din sclavia din Egipt (vezi și Psalmul 77:15). De aici înainte, Domnul Se revelează ca un Eliberator, răscumpărând oamenii din pericol, opresiune, captivitate și moarte (Psalmul 72:14; 103:4; 106:10; 107:2; Ieremia 32:16-44; 50:34; Isaia 43:1; 48:20). În cartea Rut, Boaz acționează ca răscumpărător de rudă pentru Rut și Naomi (Rut 2:20), eliberându-le de sărăcie și văduvie prin răscumpărarea pământului lui Elimelec și luând-o pe Rut de soție (Rut 4:1-12).
Ideea de răscumpărare din păcat este inclusă în termenul juridic din Vechiul Testament padah (Psalmul 26:11; 49:7; 103:8; 130:8; Isaia 1:27; 59:20), care este asociat cu un animal substituit ca preț de răscumpărare fie pentru o persoană, fie pentru un alt animal (Exodul 13:13; 34:20). Împreună cu sistemul de jertfe al lui Israel pentru păcat, acești termeni și concepte serveau ca aduceri aminte constante că trebuia plătit un preț sau o răscumpărare pentru ca cineva să fie eliberat de vinovăția și pedeapsa păcatului.
Tema răscumpărării se dezvoltă mai departe în Noul Testament cu încă doi termeni. Primul este lutron, care înseamnă „a răscumpăra”, „a elibera” sau „a plăti răscumpărarea”. Evangheliile folosesc acest cuvânt pentru a exprima esența misiunii lui Hristos ca Răscumpărător: Isus a venit „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28; vezi și Marcu 10:45). Moartea Sa pe cruce a plătit prețul răscumpărării pentru a-i elibera pe păcătoși din robia păcatului (Apocalipsa 1:5; Romani 3:23-24; 6:18, 22; Evrei 9:15; Tit 2:14; Tit 3:3-5; 1 Petru 3:18). La fel cum jertfele de animale din Vechiul Testament au plătit pentru păcatele lui Israel, Hristos „a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” și a achitat datoria pe care o aveam (1 Petru 2:24).
Un alt cuvânt din Noul Testament, agorazein (și cuvintele înrudite), este folosit pentru a exprima natura costisitoare a lucrării răscumpărătoare a lui Dumnezeu în Hristos (1 Corinteni 6:20; Galateni 4:5). Răscumpărarea L-a costat pe Isus, Răscumpărătorul nostru, totul: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn."” (Galateni 3:13; vezi și 1 Corinteni 7:22-24) Hristos a plătit răscumpărarea pentru a ne asigura eliberarea de păcat și de moarte cu propriul Său sânge prețios (Faptele Apostolilor 20:28; Efeseni 1:7; Evrei 9:12-14; 13:11-12; Apocalipsa 1:5; 5:9-10). Apostolul Petru a mărturisit: „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” (1 Petru 1:18-19)
În întreaga Biblie, lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu Îl indică pe Isus ca fiind Răscumpărătorul suprem al omenirii (Isaia 63:16). Hristos este împlinirea temei răscumpărătoare a Scripturii (Romani 3:25).
Deși păcatele noastre ne-au separat de Dumnezeu, Tatăl, în dragostea și îndurarea Sa, a aprobat misiunea supremă de salvare trimițându-L pe Fiul Său să fie Răscumpărătorul nostru. Hristos Și-a dat viața ca noi să trăim (Ioan 3:16; 10:10-11). Credincioșii sunt „socotiți neprihăniți, prin sângele Lui” și „mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu” (Romani 5:9). Suntem iertați și curățiți de păcatele noastre (Matei 26:28; Evrei 9:14; Efeseni 1:7; Coloseni 1:14; 1 Ioan 1:7), eliberați de vinovăție și condamnare (Evrei 9:14; Romani 5:9; 8:1-2) și restaurați în părtășie cu Dumnezeu (1 Ioan 1:6-9; Romani 5:10; Efeseni 2:13; Coloseni 1:19-22; Efeseni 2:14). Isus, Mântuitorul nostru, ne eliberează de forțele răului și de puterile întunericului din lume (Faptele Apostolilor 26:18; Coloseni 1:13; 2:20; Galateni 1:4) și ne salvează de „mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10; 5:9).
Apostolul Pavel explică faptul că răscumpărarea noastră completă va fi experimentată în viitor. În prezent, avem „Duhul Sfânt în noi ca o anticipare a slavei viitoare”, pe măsură ce „așteptăm cu speranță nerăbdătoare ziua în care Dumnezeu ne va da drepturile noastre depline ca copii adoptați ai Săi, inclusiv trupurile noi pe care ni le-a promis” (Romani 8:23, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NLT). În starea veșnică, ne vom bucura de fiecare aspect glorios al moștenirii spirituale pe care Dumnezeu a promis-o poporului Său (Efeseni 1:14; Romani 8:17-18; 1 Petru 1:3-5). O, ce Mântuitor avem în Isus! Fie ca noi să ne amintim mereu și să ne bucurăm de eliberarea și libertatea pe care El ni le oferă.
English
Ce înseamnă faptul că Isus este Mântuitorul nostru?
