Întrebare
Dacă Isus este jertfa noastră de ispășire, de ce a murit El de Paște și nu în Ziua Ispășirii?
Răspuns
Fiecare dintre jertfele Vechiului Testament Îl prefigura pe Hristos. Jertfa de Paște, sau pascală, era o prefigurare a Domnului Isus Hristos ca Miel al lui Dumnezeu. Mielul pascal trebuia să fie un mascul, fără pată și fără cusur, și niciun os al său nu trebuia să fie frânt. Isus a împlinit perfect această imagine. Așa cum israeliții aplicau cu credință sângele jertfei, tot așa noi astăzi aplicăm sângele fără pată al lui Hristos pe „stâlpii ușii” inimii noastre. În toate aceste feluri, „Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7).
Uneori se ridică obiecția că jertfa pascală nu era considerată o ispășire; mai degrabă, ispășirea era asigurată pentru evrei prin jertfele de Yom Kippur (Ziua Ispășirii). Prin urmare, așa sună obiecția, Isus, care a fost omorât la Paște și care este numit „Paștele noastre” în Noul Testament, nu ar fi putut fi o ispășire pentru păcat.
Există două moduri de a contracara această obiecție. Primul este pur și simplu să arătăm felul în care Isus a împlinit și simbolismul Yom Kippur. Isus a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2:24) și a gustat moartea pentru toți (Evrei 2:9). Făcând acest lucru, El a oferit o jertfă mai bună decât cele de Yom Kippur – mai bună deoarece jertfa lui Hristos a fost permanentă și voluntară și nu a acoperit doar păcatul, ci l-a îndepărtat cu totul (Evrei 9:8-14).
Al doilea contraargument este acela de a sublinia că tradiția evreiască socotea într-adevăr jertfa de Paște ca fiind expiatorie; adică, mielul îndepărta păcatul din ochii lui Dumnezeu. Mielul de Paște murea sub mânia revărsată a lui Dumnezeu, acoperind astfel păcatele celui care îl oferea. Iată ce are de spus Rashi, un comentator evreu medieval foarte respectat: „Văd sângele pascal și vă împac... Am milă de voi prin sângele Paștelui și sângele circumciziei, și vă împac sufletele.” (Ex. R. 15, 35b, 35a)
În timpul celei de-a zecea și ultimei urgii din Egipt, jertfa de Paște i-a salvat literalmente pe oameni de la moarte (Exodul 12:23). Pe baza jertfei răscumpărătoare a sângelui Paștelui, primii născuți au supraviețuit. Din nou, Rashi comentează: „Este ca și cum un rege le-ar spune fiilor săi: "Să știți că eu judec persoanele pentru acuzații capitale și le condamn. Dați-mi, așadar, un dar, astfel încât, în cazul în care veți fi aduși în fața scaunului meu de judecată, să pot anula acuzațiile împotriva voastră." Așa că Dumnezeu i-a spus lui Israel: "Acum mă ocup de pedepsele cu moartea, dar vă voi spune cum voi avea milă de voi și, dein pricina sângelui Paștelui și al sângelui circumciziei, voi face ispășire pentru voi."” (Ex. R. 15.12, pe Exodul 12.10)
Mieii de Paște au adus ispășire gospodăriilor evreiești credincioase în acea noapte semnificativă a judecății și a răscumpărării. Rabbi Abraham ibn Ezra leagă, de asemenea, Paștele de ispășire: „Semnul sângelui a fost conceput ca o ispășire pentru cei din casă care au luat parte la jertfa pascală și a fost, de asemenea, un semn pentru îngerul distrugător să treacă pe lângă casă.” (Soncino Chumash, pag. 388)
Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Hristos, a arătat spre El și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29) Isus este „Mielul de Paște” prin faptul că a tăcut în fața acuzatorilor Săi (Isaia 53:7) și, prin moartea Sa, a purtat mânia lui Dumnezeu, a păstrat viața tuturor celor care se încred în El și a dăruit libertate foștilor robi ai păcatului.
English
Dacă Isus este jertfa noastră de ispășire, de ce a murit El de Paște și nu în Ziua Ispășirii?
