Întrebare
Ce putem învăța din viața lui Ioan Botezătorul?
Răspuns
Deși numele lui implică faptul că a botezat oameni (lucru pe care l-a făcut), viața lui Ioan pe pământ a însemnat mai mult decât simpla botezare a oamenilor. Viața de adult a lui Ioan a fost caracterizată de devotament și supunere față de Isus Cristos și față de Împărăția Lui. Vocea lui Ioan a fost „glasul celui ce strigă în pustie” (Ioan 1.23), el proclamând venirea lui Mesia unui popor care avea nevoie disperată de un Mântuitor. A fost un precursor al evangheliștilor din zilele noastre prin faptul că a împărtășit fără să se rușineze Vestea bună a lui Isus Cristos. A fost un om plin de credință și un model pentru aceia dintre noi care dorim să împărtășim credința noastră și altora.
Majoritatea oamenilor, credincioși sau necredincioși, au auzit despre Ioan Botezătorul. Este unul dintre personajele cele mai semnificative și bine-cunoscute din Biblie. Deși Ioan a fost cunoscut ca „Botezătorul”, de fapt este primul profet chemat de Dumnezeu de la Maleahi, cu 400 de ani mai devreme. Venirea lui Ioan a fost prevestită cu peste 700 de ani înainte de un alt profet: „Un glas strigă: «Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.»” (Isaia 40.3-5) Acest pasaj ilustrează planul cuprinzător al lui Dumnezeu în acțiune, Dumnezeu selectându-l pe Ioan ca să fie ambasadorul Lui special care să proclame venirea Lui.
Nașterea lui Ioan a fost miraculoasă. S-a născut din părinți bătrâni care nu au putut avea copii (Luca 1.7). Îngerul Gavril l-a anunțat pe Zaharia, un preot levitic, că va avea un fiu – o veste pe care Zaharia a primit-o cu necredință (versetele 8-18). Gavril a spus despre Ioan: „Va fi mare înaintea Domnului. ... se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ... ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (versetele 15-17) După cuvântul Domnului, Elisabeta, soția lui Zaharia, l-a născut pe Ioan. La ceremonia de tăiere împrejur, Zaharia a spus despre fiul lui: „Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui.” (versetul 76)
Ioan era rudă cu Isus, mamele lor fiind înrudite (Luca 1.36). De altfel, când îngerul Gavril i-a spus Mariei că Îl va naște pe Isus, i-a spus și despre Ioan. Când Maria Îl purta pe Isus în pântece, a vizitat-o pe Elisabeta, și Ioan a săltat de bucurie în pântecele mamei sale când a auzit vocea Mariei (Luca 1.39-45).
Ca adult, Ioan a dus o viață aspră în zona muntoasă a Iudeii, între orașul Ierusalim și Marea Moartă. A purtat haine făcute din păr de cămilă, cu o curea de piele în jurul taliei sale, o ținută tipică pentru un profet. Hrana lui era una simplă – lăcuste și miere sălbatică (Matei 3.4). Ioan a dus o viață simplă, concentrându-se pe lucrarea Împărăției care îi era pusă în față.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul a crescut în popularitate, după cum e consemnat în Matei 3.5-6: „Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.” Să fii botezat de Ioan însemna să îți recunoști păcatul și să te pocăiești de el – lucru care, bineînțeles, era un fel extraordinar de a te pregăti pentru venirea Salvatorului. Pocăința asociată cu botezul lui Ioan i-a ținut, de asemenea, pe cei care se autoîndreptățeau departe de apă, aceștia neconsiderându-se păcătoși. Pentru cei cu neprihănire de sine, Ioan avea cuvinte severe, numindu-i „pui de năpârci” și avertizându-i să nu se bazeze pe proveniența lor evreiască pentru mântuire, ci să se pocăiască și „să facă roade vrednice de pocăința lor” (Matei 3.7-10). Oamenii din zilele acelea pur și simplu nu se adresau în această manieră conducătorilor, religioși sau de alt fel, de teama pedepsei. Însă credința lui Ioan l-a făcut neînfricat în fața opoziției.
Opinia generală despre Ioan Botezătorul era că este un profet al lui Dumnezeu (Matei 14.5), și mulți oameni probabil că au crezut că este Mesia. Aceasta nu era intenția lui, având o vedere clară despre ceea ce era chemat să facă. În Ioan 3.28, Ioan spune: „Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Cristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.” Ioan i-a avertizat pe ucenicii lui că ceea ce au văzut și au auzit de la el era numai începutul minunii care va veni în forma lui Isus Cristos. Ioan era un simplu mesager trimis de Dumnezeu să vestească adevărul. Mesajul lui era simplu și direct: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” (Matei 3.2) Știa că, odată ce va apărea Isus pe scenă, lucrarea lui se va încheia. El I-a cedat de bunăvoie centrul atenției lui Isus, spunând: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan 3.30)
Poate că nu este exemplu mai mare de umilință decât cel văzut atât la Isus, cât și la Ioan în Matei 3.13-15. Isus a venit din Galileea ca să fie botezat de Ioan în râul Iordan. Ioan a recunoscut imediat că Fiul lui Dumnezeu Cel fără păcat nu avea nevoie să fie botezat cu botezul pocăinței și că în mod sigur el nu era vrednic să-și boteze Salvatorul. Însă Isus a răspuns la preocuparea lui Ioan cerând botezul ca să „împlinim toată dreptatea” (NTRL), însemnând că Se identifica cu păcătoșii pentru care în cele din urmă Se va jertfi, asigurându-le astfel neprihănirea (2 Corinteni 5.21). În umilință, Ioan a ascultat și a consimțit să-L boteze pe Isus (Matei 3.13-15). În timp ce Isus ieșea din apă, „cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.»” (versetele 16-17)
Mai târziu, împăratul Irod l-a întemnițat pe Ioan Botezătorul. Irod era căsătorit cu fosta soție a fratelui său, Filip. Ioan a vorbit cu curaj împotriva acestei căsătorii, spre marea neplăcere a Irodiadei, noua soție a lui Irod (Luca 3.19-20, Marcu 6.17-20). În timp ce Ioan era în închisoare, a auzit toate lucrurile pe care le făcea Isus. În ceea ce pare a fi un moment de îndoială, Ioan și-a trimis ucenicii la Isus să-L întrebe dacă era într-adevăr Mesia. Isus a răspuns spunându-le oamenilor acelora să-i spună lui Ioan ceea ce au văzut și au auzit – profețiile se împlineau. Isus nu l-a mustrat niciodată pe Ioan; în schimb, i-a dat dovezi că era Salvatorul promis (Matei 11.2-6, Luca 7.18-23). Isus i-a vorbit apoi mulțimii despre Ioan, spunând că era mesagerul profețit care trebuia să vină înaintea lui Mesia (Matei 11.10, Luca 7.27, cf. Maleahi 3.1). Isus a spus și: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.” (Matei 11.11, Luca 7.28)
Lucrarea lui Ioan Botezătorul, cât și viața lui, s-au încheiat brusc prin mâna împăratului Irod. Într-un act de teribilă răzbunare, Irodiada a complotat cu fiica ei ca Ioan să fie ucis. Fiica Irodiadei a dansat într-o seară pentru Irod și oaspeții lui de la cină, și Irod a fost atât de încântat, încât i-a spus: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” (Marcu 6.22) Fata s-a consultat cu mama ei înainte să spună că vrea capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie (versetul 25). Lui Irod îi era frică de Ioan, „fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt” (versetul 20), astfel că nu voia să-l omoare pe profet, dar promisese că-i va da fetei care a dansat orice ar fi cerut. Fiindcă Ioan era deja în închisoare, era un lucru simplu să-l trimită pe călău să-i taie capul lui Ioan, și exact lucrul acesta s-a întâmplat (Marcu 6.27-28). A fost un final trist și nedemn pentru viața unui om atât de credincios.
Sunt câteva lecții pe care le putem învăța din viața lui Ioan Botezătorul. O lecție este că e posibil să crezi în Isus din toată inima. Ioan știa că Mesia urma să vină. A crezut acest lucru din toată inima și și-a petrecut zilele „pregătind calea” pentru venirea Domnului (Matei 11.10). Dar nu era simplu să pregătești calea. Se confrunta zilnic cu oameni care se îndoiau și nu-i împărtășeau entuziasmul pentru venirea lui Mesia. Sub interogatoriul greu din partea fariseilor, Ioan și-a împărtășit credința: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.” (Ioan 1.26-27) Ioan a crezut în Cristos, și marea lui credință l-a ținut statornic pe cale până în momentul în care a putut spune, văzându-L pe Isus că Se apropia: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29) Credincioși fiind, și noi putem avea cu toții această credință statornică.
Deși e greu să știm în mod sigur ce simțea Ioan în timp ce era în închisoare, pare evident că a avut îndoieli. Însă Ioan I-a trimis un mesaj lui Isus, în efortul de a afla adevărul. În viața de creștini, tuturor ne va fi testată credința, și fie ne vom clătina în credință, fie, la fel ca Ioan, ne vom ține de Cristos, vom căuta adevărul și vom sta fermi în credință până la sfârșit.
Viața lui Ioan e un exemplu pentru noi în privința seriozității cu care trebuie să abordăm viața de creștin și chemarea noastră în lucrare, oricare ar fi aceasta. Ioan și-a trăit viața pentru a-L prezenta altora pe Isus Cristos; a fost concentrat pe misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Ioan a știut și importanța pocăinței de păcate, pentru a trăi o viață sfântă și neprihănită. Ca slujitor al lui Dumnezeu, a fost și neînfricat să spună adevărul, chiar și atunci când aceasta a însemnat să-i mustre pe Irod și pe farisei pentru comportamentul lor păcătos.
Lui Ioan i s-a încredințat o lucrare unică, și totuși, și noi suntem chemați să le împărtășim altora adevărul lui Isus (Matei 28.18-20, Ioan 13.34-35, 1 Petru 3.15, 2 Corinteni 5.16-21). Putem urma exemplul lui Ioan de a ne încrede cu credincioșie și ascultare în Dumnezeu în timp ce trăim și proclamăm adevărul Lui în orice împrejurări ale vieții ne-ar pune Dumnezeu.
English
Ce putem învăța din viața lui Ioan Botezătorul?
