Întrebare
Ce putem învăța din viața lui Ilie?
Răspuns
Profetul Ilie e unul dintre cele mai interesante și colorate personaje biblice, și Dumnezeu l-a folosit într-o vreme importantă din istoria lui Israel, ca să se opună unui rege stricat și să aducă trezire în țară. Lucrarea lui Ilie a marcat începutul sfârșitului închinării la Baal în Israel. Viața lui Ilie a fost plină de frământare. Uneori a fost îndrăzneț și hotărât, alteori plin de teamă și neliniștit. A demonstrat în mod alternativ victorie și înfrângere, urmată de redresare. Ilie a cunoscut și puterea lui Dumnezeu și adâncimea depresiei.
Ilie, un profet al lui Dumnezeu al cărui nume înseamnă „Dumnezeul meu este Domnul”, era din Tișbe, din Galaad, dar nu cunoaștem nimic despre familia sau nașterea sa. Îl întâlnim pentru prima dată pe Ilie în 1 Împărați 17.1, când apare dintr-odată să-l înfrunte pe Ahab, un împărat rău care a domnit în regatul de nord din anii 874 până în 853 î.Cr. Ilie a profețit că o secetă urma să vină asupra întregii țări, ca urmare a lucrurilor rele săvârșite de Ahab (1 Împărați 17.1-7). Avertizat de Dumnezeu, Ilie se ascunde lângă pârâul Cherit, unde e hrănit de corbi. Pe măsură ce seceta și foametea din țară se adâncesc, Ilie întâlnește o văduvă într-o țară vecină și, prin ascultarea ei de cererea lui Ilie, Dumnezeu dă hrană suficientă pentru Ilie, femeie și fiul ei. În mod miraculos, făina din oală și untdelemnul din urcior au continuat să nu se termine (1 Împărați 17.8-16). Lecția pentru cel credincios este că dacă umblăm în părtășie cu Domnul și Îl ascultăm, vom fi deschiși față de voia Sa, El ne dă tot ceea ce avem nevoie și îndurarea Lui față de noi nu se termină niciodată.
Următoarea dată îl vedem pe Ilie ca fiind personajul central în confruntarea cu prorocii dumnezeului fals Baal, pe Muntele Carmel (1 Împărați 18.17-40). Prorocii lui Baal au strigat la dumnezeul lor cât a fost ziua de lungă să trimită foc din cer, dar în zadar. Apoi Ilie zidește un altar din pietre, sapă un șanț în jurul lui, pune jertfa peste lemnele de pe el și cere ca peste jertfa lui să fie turnată apă de trei ori. Ilie se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu trimite foc din cer, care arde jertfa, lemnele, pietrele și absoarbe apa din șanț. Dumnezeu a dovedit că e mai puternic decât zeii falși. Atunci Ilie și oamenii i-au ucis pe toți prorocii falși ai lui Baal, potrivit poruncii lui Dumnezeu din Deuteronomul 13.5.
După marea victorie asupra prorocilor falși, ploaia a căzut din nou peste țară (1 Împărați 18.41-46). Totuși, în ciuda victoriei, Ilie a intrat într-o perioadă de credință șovăitoare și depresie (1 Împărați 19.1-18). Ahab i-a spus soție sale, Izabela, despre arătarea puterii lui Dumnezeu. În loc să se întoarcă la Dumnezeu, Izabela a jurat că îl va omorî pe Ilie. Auzind acest lucru, Ilie fuge în pustiu, unde se roagă lui Dumnezeu să îi ia viața. Însă, în schimb, Dumnezeu îl înviorează pe Ilie cu mâncare, apă și somn. Apoi Ilie face o călătorie de patruzeci de zile până la Muntele Horeb. Acolo, Ilie s-a ascuns într-o peșteră, încă autocompătimindu-se și chiar mărturisind convingerea că a rămas el singur dintre profeții lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu îi spune să stea pe munte în timp ce El, Domnul, va trece pe lângă. A venit un vânt puternic, un cutremur și apoi un foc, dar Dumnezeu nu era în niciunul dintre acestea. Apoi a venit un susur blând și subțire, în care Ilie L-a auzit pe Dumnezeu și L-a înțeles. Dumnezeu i-a dat instrucțiuni lui Ilie pentru ce să facă mai departe, care cuprindeau ungerea lui Elisei care să îi ia locul ca profet și asigurarea că mai erau încă 7.000 de bărbați în Israel care nu îngenuncheaseră înaintea lui Baal. Ilie a ascultat de ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă. Elisei a devenit asistentul lui Ilie pentru o vreme, și cei doi au continuat să aibă de-a face cu Ahab și Izabela, cât și cu succesorul lui Ahab, Ahazia. În loc să moară de o moarte naturală, Ilie a fost luat la cer într-un vârtej de vânt (2 Împărați 2.1-11).
Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost marcată de „duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1.17), împlinind profeția din Maleahi 4.5-6. Iacov îl folosește pe Ilie ca exemplu de rugăciune în Iacov 5.17-18. El spune că Ilie „era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi”, și totuși s-a rugat să nu plouă și nu a plouat. Apoi s-a rugat să plouă, și așa a fost. Puterea rugăciunii se află la Dumnezeu, nu în natura noastră umană.
La fel cum a fost adevărat în cazul lui Ilie, atunci când ne concentrăm la tumultul vieții din lumea aceasta, ne putem lua ochii de la Domnul și să ajungem descurajați. Dumnezeu Se arată în lucrări mărețe de putere și judecată, cum sunt vântul, focul și cutremurele. Însă comunică cu noi intim și personal, cum a fost în susurul blând. Dumnezeu ne împlinește nevoile fizice, ne încurajează să ne examinăm gândurile și comportamentele, ne instruiește cum să mergem mai departe și ne asigură că nu suntem niciodată singuri. Când suntem atenți la vocea lui Dumnezeu și umblăm în ascultare de Cuvântul Lui, putem găsi încurajare, victorie și răsplată. Ilie s-a luptat cu slăbiciuni tipic umane, și totuși a fost folosit cu putere de Dumnezeu. Poate că nu se va face prin aceeași manifestare evidentă și miraculoasă a puterii, însă, dacă suntem predați Lui, Dumnezeu ne poate folosi și pe noi cu putere pentru scopurile Împărăției Lui.
English
Ce putem învăța din viața lui Ilie?
