Întrebare
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Iacov?
Răspuns
Viața lui Iacov a început cu o luptă. Ca geamăn în pântece alături de Esau, s-a înghiontit pentru poziție și s-a născut ținând de călcâiul fratelui său. Numele lui Iacov e tradus „el înșală” (Genesa 25.26). Când mama lui, Rebeca, L-a întrebat pe Dumnezeu în timpul sarcinii ce i se întâmpla, Dumnezeu i-a spus că în pântecele ei erau două națiuni, care se vor separa. Una va fi mai puternică decât cealaltă. Și cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic (Genesa 25.23).
Iacov și Esau au crescut împreună, ducând o viață de nomazi. Esau a devenit un bun vânător și îi plăcea să iasă la câmp, în timp ce Iacov „era un om liniștit, care stătea acasă în corturi” (Genesa 25.27). Esau, fiind vânător, era favoritul tatălui său, căruia îi plăcea mâncarea din vânatul adus acasă de Esau, iar Iacov era favoritul mamei sale (Genesa 25.28). Acest favoritism distructiv va urmări familia în generația următoare, cel mai evident în cazul lui Iosif, fiul lui Iacov. Favoritismul manifestat de Iacov față de Iosif a fost de așa natură încât a cauzat un resentiment puternic și aproape că l-a costat pe Iosif viața.
Când Isaac a îmbătrânit și vederea îi slăbise, a crezut că se apropie de moarte și a făcut aranjamente cu Esau să-i transfere binecuvântarea care se cuvenea fiului întâi născut (Genesa 27.1-4). Auzind acest lucru, Rebeca a conceput un plan ca să-l înșele pe Isaac și să-l facă să îl binecuvânteze în schimb pe Iacov. În acest fel Iacov a primit binecuvântarea tatălui său în locul lui Esau. Esau a jurat că îl va ucide pe Iacov de îndată ce se va încheia perioada de bocire de după moartea tatălui său (Genesa 27.41). După cum s-a dovedit, tatăl lui nu a murit vreme de aproape douăzeci de ani (Genesa 35.27-29).
Totuși, Rebeca a aflat de planul lui Esau și l-a avertizat pe Iacov. De asemenea, ea i-a spus lui Isaac că Iacov trebuia să-și găsească o soție din poporul său, astfel că Isaac l-a trimis pe Iacov la unchiul lui Laban, care locuia în căminul ancestral din Haran (Genesa 27.43). În timpul călătoriei lui, Iacov a visat un vis cu o scară între pământ și cer, în capul căreia stătea Dumnezeu, iar îngeri urcau și coborau. Această imagine e oglindită în cuvintele lui Isus spuse ucenicului Său Natanael (Ioan 1.51). Dumnezeu i-a dat lui Iacov asigurarea prezenței Lui și i-a reiterat promisiunea dată lui Avraam (Genesa 28.13-15). Ca urmare a acestei experiențe, Iacov a redenumit locul „Betel”, însemnând „casa lui Dumnezeu”, și a jurat să-I slujească lui Dumnezeu.
După ce Iacov s-a așezat în Haran, Laban i-a oferit plată pentru munca pe care o făcea ca păstor, îngrijindu-i turmele. Iacov s-a oferit să lucreze pentru Laban timp de șapte ani pentru Rahela, fiica lui Laban, pe care o iubea mult. Însă Iacov urma să descopere că unchiul său Laban putea fi la fel de înșelător cum a fost el. În noaptea nunții lui Iacov, Laban a înlocuit-o pe Rahela cu fiica lui cea mare, Lea (Genesa 29.23-25). Totuși, Laban a fost de acord să i-o dea lui Iacov și pe Rahela, cu condiția ca Iacov să termine săptămâna nunții cu Lea, înainte să o ia de nevastă pe Rahela, și apoi să lucreze alți șapte ani pentru el. Iacov a fost de acord cu acest plan. Deși ambele femei au rămas soțiile lui Iacov, el a iubit-o pe Rahela mai mult decât pe Lea (Genesa 29.30), și aceasta a fost o sursă de continuă luptă în familie.
În timp ce Rahela a rămas stearpă, Lea a dat naștere primului fiu al lui Iacov, Ruben. Apoi a urmat nașterea a încă unsprezece fii din Lea, Rahela și cele două slujitoare ale lor. Acești fii vor fi strămoșii celor douăsprezece seminții ale lui Israel. După nașterea lui Iosif, primul copil al Rahelei și al unsprezecelea fiu al lui Iosif, Iacov l-a rugat pe Laban să-l trimită înapoi în țara natală. Laban i-a cerut lui Iacov să rămână, spunându-i să ceară ce plată vrea. Iacov a cerut numai oile și caprele pestrițe și cu pete din turmele lui Laban de care avea grijă, ca să-și facă turme proprii. Nu e clar cum sau de ce a funcționat, însă Iacov punea nuiele decojite în fața turmei când oile se împerecheau, și astfel rezultau miei pestriți și cu pete pe care îi putea lua pentru sine. Iacov făcea acest lucru numai cu animalele puternice, astfel că turma lui s-a întărit, pe când Laban avea turme slabe (Genesa 30.31-43). Iacov și-a dat seama că atitudinea lui Laban și a fiilor lui față de el s-a schimbat. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Iacov să se întoarcă în țara părinților lui însoțit de promisiunea Sa: „Eu voi fi cu tine.” (Genesa 31.3) Iacov a plecat din Haran, luând cu el soțiile și copiii și toate turmele mari pe care le acumulase. Când Laban a aflat că Iacov a plecat, l-a urmărit. Însă Dumnezeu i-a spus lui Laban într-un vis: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!” (Genesa 31.24) Laban l-a întrebat pe Iacov de ce a plecat pe ascuns și i-a spus de puterea pe care o avea de a-i face rău, dacă nu ar fi fost avertizarea lui Dumnezeu. L-a acuzat pe Iacov și că a furat idolii din casa lui. Ducând mai departe moștenirea înșelăciunii, Rahela, care luase idolii fără să știe Iacov, i-a ascuns de tatăl ei în timpul căutării. Laban și Iacov în cele din urmă s-au despărțit, după ce au făcut legământ să nu-și invadeze teritoriul unul altuia.
Următorul pas era că Iacov trebuia să dea față cu fratele său Esau. Deși trecuseră douăzeci de ani de când nu s-au văzut unul pe celălalt, amintirea amenințării lui Esau că îl va omorî nu l-a părăsit niciodată pe Iacov (Genesa 32.11). Iacov a trimis mesageri înaintea lui cu daruri, instruindu-i să-i spună lui Esau că urma să vină și el. Mesagerii s-au întors la Iacov și i-au spus că Esau venea să-l întâlnească împreună cu patru sute de oameni. Temându-se că Esau venea să îl distrugă, Iacov și-a împărțit familia în două grupuri, sperând ca măcar un grup să poată scăpa de atac. Iacov s-a rugat lui Dumnezeu să-l salveze, amintindu-I că îl trimisese să se întoarcă în țara lui Avraam și îi promisese să-l facă să prospere, iar pe descendenții lui să-i facă numeroși (Genesa 32.9-12). Iacov a pus deoparte mai multe daruri pentru Esau, pe care le-a trimis înainte cu slujitori pe rând, sperând să-l îmbuneze. În noaptea aceea le-a trimis de lângă el și pe nevestele și copiii lui. În timp ce era singur în mijlocul nopții și temându-se pentru viața sa, Iacov s-a luptat cu un om despre care mai târziu a aflat că era Dumnezeu (Genesa 32.22-31). Omul l-a lovit în încheietura coapsei și i-a scrântit-o, însă în revărsatul zorilor Iacov încă refuza să-l lase pe om să plece. El a cerut să-l binecuvânteze, și acesta i-a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” (Genesa 32.28) Iacov l-a întrebat pe om care îi este numele, și a înțeles că era Dumnezeu. Iacov a numit locul Peniel, recunoscând că L-a văzut pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a cruțat viața. Lupta și schimbarea numelui au marcat un nou început pentru Iacov.
Întâlnirea cu Esau nu a însemnat atacul de care se temea: „Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns.” (Genesa 33.4) Esau s-a oferit să-l însoțească pe Iacov pentru restul călătoriei. Iacov a refuzat, dând ca motiv mărimea familiei sale. A refuzat și oferta lui Esau de a lăsa o parte dintre oamenii lui cu grupul. Se pare că Iacov nu avea încredere deplină în fratele său Esau, și astfel, în loc să-l întâlnească pe Esau în Seir, Iacov și-a dus familia pe un alt drum, unde în cele din urmă au cumpărat un teren unde a ridicat un altar pe care l-a numit El Elohe Israel sau „Domnul este Dumnezeul lui Israel”. Deși i s-a dat un nume nou, Iacov înșelătorul încă se temea că alții ar putea încerca să-l înșele. Vedem aici că mintea celor care uneltesc să înșele e întotdeauna suspicioasă față de motivele altora și nu poate găsi niciodată odihnă deplină.
Genesa 34 consemnează violul comis asupra fetei lui Iacov, Dina, și răzbunarea fraților ei Simeon și Levi aplicată întregii comunități a celui care a comis fapta. Din nou, vedem cum viclenia părinților este dată mai departe copiilor în felul înșelător în care își înfrâng dușmanii. Iacov s-a mâniat pe fiii săi și, în ascultare de călăuzirea lui Dumnezeu, și-a mutat familia înapoi la Betel (Genesa 35.1), unde Dumnezeu i S-a arătat din nou lui Iacov și i-a confirmat binecuvântarea (Genesa 35.9-13). În întâlnirea cu Dumnezeu, a primit promisiunea că împărați și multe națiuni vor ieși din el și că țara pe care a promis-o Dumnezeu înaintașilor lui va fi moștenirea sa (Genesa 35.11-12).
Iacov și familia lui s-a mutat mai apoi de la Betel la Eder. Pe drum, Rahela a dat naștere celui de-al doilea fiu al ei și al doisprezecelea al lui Iacov – Beniamin. Rahela a murit în timpul nașterii. Iacov s-a întâlnit din nou cu tatăl său, Isaac, în Mamre. Când tatăl lui a murit, Atât Iacov, cât și Esau l-au îngropat.
La fel ca mama lui, și Iacov a avut favoriți. Rahela era soția lui favorită. Iar copiii ei – Iosif și Beniamin – erau fiii lui preferați. În realitate, Iosif era atât de favorizat, încât frații lui au devenit invidioși și l-au vândut ca rob. Însă Dumnezeu era cu Iosif, și în cele din urmă a ajuns să o ducă bine în Egipt și și-a salvat familia, inclusiv pe Iacov, de la foamete. Iacov a murit în Egipt și a fost îmbălsămat la cererea lui Iosif (Genesa 49.29-50.3). Iosif și frații lui au dus trupul lui Iacov înapoi în Canaan, ca să fie îngropat alături de Avraam, Sara, Isaac, Rebeca și Lea. Înainte de moartea sa, Iacov i-a binecuvântat pe cei doisprezece fii ai lui și a cerut să fie îngropat în peștera pe care a cumpărat-o Avraam ca loc de îngropare. Iacov i-a binecuvântat și pe cei doisprezece fii ai lui Iosif, dându-i binecuvântarea de întâi născut celui mai mic. Spre deosebire de tatăl său care a fost înșelat să-i dea binecuvântarea întâiului născut lui Iacov, Iacov și-a încrucișat mâinile voit, ca să dea binecuvântarea diferită de obicei.
Asemănările în viața lui Avraam, Isaac și Iacov sunt uimitoare. În istoria lor vedem importanța familiei și influența exemplului. Temele cum sunt înșelăciunea, favoritismul, lupta în familie, binecuvântarea neașteptată, reîmpăcarea și credința se împletesc pe tot parcursul narațiunii. Cel mai mult vedem că Dumnezeu e credincios promisiunilor Lui. El alege să-Și împlinească scopurile Împărăției prin oameni păcătoși care sunt gata să-L creadă. El îi poate înnoi pe acei oameni – dându-i lui Avram numele Avraam, lui Iacov numele Israel și făcându-i pe cei care cred în Cristos făpturi noi (2 Corinteni 5.17). Deși tiparele noastre păcătoase încă ne urmăresc, în Cristos găsim iertare pentru păcatele noastre, cât și putere de a birui. Suntem invitați să participăm la lucrarea pe care o face Dumnezeu în lume. Avem un nume nou și putem avea încredere în promisiunile lui Dumnezeu, Cel care Se dovedește credincios din nou și din nou.
Numele lui Iacov, „înșelător”, pare să caracterizeze mare parte din viața lui Iacov. Însă a fost și Israel, un om căruia Dumnezeu i-a făcut promisiuni față de care El a rămas credincios. Dumnezeu i S-a arătat lui Iacov, și Iacov a crezut promisiunile lui Dumnezeu. În ciuda eșecurilor lui Iacov, Dumnezeu l-a ales să fie conducătorul unei mari națiuni care continuă să-i poarte numele și în ziua de azi. Fără aceasta, e puțin probabil că am fi știut mare lucru despre Iacov, care pare să fie în mijlocul evenimentelor în timp ce personajele-cheie sunt cele din jurul lui. În privința lui Iacov nu putem vorbi despre mare înțelepciune sau curaj, și suntem tentați să îl vedem cu puțin mai mult decât ca pe un instrument pasiv al lui Dumnezeu. Dacă suntem tentați să credem că, fiindcă nu ne aflăm în centrul atenției, înfăptuind lucruri mari pentru Dumnezeu, nu suntem importanți pentru El, atunci trebuie să ne gândim la viața lui Iacov și să știm că, în ciuda eșecurilor noastre, Dumnezeu poate și va continua să ne folosească în planul Său.
English
Ce ar trebui să învățăm din viața lui Iacov?
