Întrebare
Ce impact a avut Friedrich Nietzsche asupra credinței creștine?
Răspuns
Friedrich Nietzsche (1844-1900) s-a născut în Rochen, Prusia, într-o familie de pastori luterani, tatăl său murind în cele din urmă din cauza unei boli cerebrale. Femeile din viața lui Nietzsche (mama, sora, două mătuși și bunica) au avut o influență puternică asupra lui în primii ani de viață. Deși a primit o educație religioasă strictă, Nietzsche a respins creștinismul inițial în timpul facultății și cu și mai multă vehemență în timpul serviciului militar în corpul medical prusac.
Printre cei care l-au influențat pe Nietzsche din punct de vedere filozofic se numără Heraclit (actul devenirii), Kant (agnosticismul), Schopenhauer (ateismul), Darwin (evoluția), F.A. Lange (materialismul) și Voltaire (anticreștinismul, antisupranaturalismul). Operele scrise ale lui Nietzsche includ Așa a vorbit Zarathustra, Dincolo de bine și rău, Genealogia moralei, Anticristul și Ecce Homo, o autobiografie scrisă spre sfârșitul vieții sale.
Înclinația filozofică a lui Nietzsche era către existențialism; el a fost unul dintre puținii existențialiști care au mărturisit că, fără Dumnezeu, viața nu are un sens ultim (adică nihilism) și nici valori morale obiective. În ceea ce privește moralitatea, Nietzsche a recunoscut: „Tu ai calea ta. Eu am calea mea. Cât despre calea cea dreaptă, calea corectă și singura cale, ea nu există” (parafrazat din Așa a vorbit Zarathustra, trad. de Walter Kaufmann, Penguin Books, 1966, p. 195).
Nietzsche s-a opus cu înverșunare creștinismului și în scurta sa lucrare din 1882, „Pilda nebunului”, a declarat că Dumnezeu a murit. Cu toate acestea, el a recunoscut că respingerea credinței creștine nu era rațională, ci voluntară: „Preferința noastră este cea care decide împotriva creștinismului, nu argumentele” (citat de Henri Lubac, The Drama of Atheist Humanism, Ignatius Press, 1995, p. 49). Fiind dedicat evoluției și supraviețuirii celui mai adaptat, Nietzsche îl disprețuia profund pe Hristos din cauza milosteniei pe care El o arăta celor slabi și marginalizați: „Ce este mai dăunător decât orice viciu? — Compasiunea practică pentru cei ratați și slabi — creștinismul. . . . Omenirea . . . nu trebuie să mulțumească simplei toleranțe și umanitarismului pentru propria existență” (Anticristul, trad. de H.L. Mencken, Alfred A. Knopf, 1924, pp. 43, 63). Această poziție ar fi putut avea o anumită influență asupra antisemitismului său: „Întreaga istorie a Israelului a încetat să mai aibă vreo valoare: să dispară!” (ibid., p. 84)
La fel ca mulți atei, Nietzsche a considerat în mod eronat credința creștină ca fiind o epistemologie (adică o metodă de dobândire a cunoașterii) în opoziție cu un răspuns la cunoștințele dobândite anterior: „Dar când credința este astfel ridicată deasupra tuturor celorlalte, rezultă în mod necesar că rațiunea, cunoașterea și cercetarea răbdătoare trebuie discreditate: drumul către adevăr devine un drum interzis” (ibid., p. 76). El a mers atât de departe încât a spus: „Orice consideră un teolog ca fiind adevărat trebuie să fie fals: iată aproape un criteriu al adevărului” (ibid., pp. 51–52, sublinierea în original).
În esență, filozofia lui Nietzsche consta în ură și respingere față de iubire. Despre iubire, el scria: „Când un om este îndrăgostit, el îndură mai mult decât în orice alt moment; se supune oricărui lucru. Problema era să se conceapă o religie care să permită iubirea: prin aceasta, cele mai rele lucruri pe care viața le are de oferit sunt depășite – abia se mai observă. – Cam atât despre cele trei virtuți creștine: credința, speranța și iubirea: eu le numesc cele trei naivități creștine” (ibid., p. 77, sublinierea în original).
În 1889, la vârsta de 44 de ani, Nietzsche a suferit o cădere psihică și a fost internat într-un azil de boli mintale din Basel, Elveția. Ulterior, a fost transferat la azilul din Jena, Germania. Timp de peste un an, Nietzsche a zăcut într-o stare de colaps mental complet și a murit în august 1900.
Astăzi, relativismul, naturalismul și nihilismul lui Nietzsche continuă să influențeze filozofia, arta și cultura. Respingerea sa sfidătoare a religiei, în special a creștinismului, și susținerea violenței și a egoismului fac ca ideile sale să fie antiteza iubirii și a sacrificiului de sine biblice. Diverse persoane au încercat, fără prea mult succes, să integreze ideile lui Nietzsche în religie, creând filozofii precum „ateismul creștin”.
English
Ce impact a avut Friedrich Nietzsche asupra credinței creștine?
