Întrebare
Ce cred evreii despre viața de apoi?
Răspuns
Din punct de vedere istoric, a existat puțină unitate de credință în rândul poporului evreu cu privire la orice subiect, inclusiv cu privire la iad, viața veșnică și judecata finală. Dacă întrebați zece evrei despre convingerile lor cu privire la ceva, este posibil să primiți zece răspunsuri diferite. Unii evrei cred în iad, dar majoritatea nu cred. Majoritatea evreilor de astăzi au fost influențați mai mult de misticismul oriental, secularism și teologie liberală, decât de principiile oficiale ale iudaismului. Un alt motiv pentru care majoritatea evreilor nu cred în iad este că creștinismul predă doctrina iadului. Tot ceea ce este identificat ca "gândire creștină" este adesea respins direct ca "neevreiesc".
Credința în eventuala înviere a morților este o credință fundamentală a iudaismului tradițional. Dar chiar și această doctrină a fost dezbătută timp de secole. Credința în înviere îi deosebea pe farisei (iudaismul rabinic) de saduchei (vezi Fapte 23:8). Răsplata și pedeapsa divină sunt atât de fundamentale pentru iudaism, încât sunt predate în cele Treisprezece principii ale iudaismului ale lui Maimonide. Negarea iadului este un exemplu al măsurii în care evreii moderni au fost influențați de secularism.
Ceea ce crede un evreu despre rai și iad, cunoscut sub numele de Olam Ha-Ba ("Lumea viitoare"), depinde de ceea ce crede el despre Dumnezeu. Evreii seculari, la fel ca neamurile seculare, cred de obicei că, la moarte, pur și simplu se duc în pământ și lucrurile se termină acolo. Evreii cu înclinații mistice cred în reîncarnare, iar alții în înviere.
Iudaismul tradițional învață că, după moarte, trupurile noastre merg în mormânt, dar sufletele noastre merg în fața lui Dumnezeu pentru a fi judecate. Dumnezeu, așa cum afirmă Scriptura, este singurul care ne cunoaște motivele, precum și faptele. Dumnezeu vede inima, în timp ce omul se uită la exterior (1 Samuel 16:7). În fața singurului Judecător adevărat, ni se atribuie un loc în cer conform unui sistem de merit bazat pe contabilitatea lui Dumnezeu a tuturor acțiunilor și motivelor noastre. Gândirea tradițională evreiască este că doar cei foarte neprihăniți ajung direct în cer; toți ceilalți trebuie să fie curățați de păcatele reziduale.
Conform iudaismului tradițional, păcatele care nu au fost curățate înainte de moarte sunt îndepărtate după moarte într-un loc numit Sheol (Șeol) sau Gehinnom (Ghinom). Numele locului este preluat de la o vale (Gei Hinnom) chiar la sud de Ierusalim, folosită cândva pentru sacrificarea copiilor de către națiunile păgâne canaanite (2 Împărați 23:10). Unii evrei văd Ghinomul ca pe un loc de tortură și pedeapsă, de foc și pucioasă. Alții și-l imaginează mai puțin aspru, ca un loc în care cineva își revizuiește acțiunile din viață și se căiește pentru greșelile din trecut. "Iadul" în iudaism este un loc în care sufletul este curățat sau rafinat (vezi Zaharia 13:9). Cei extrem de drepți și cei care se pocăiesc înainte de a muri pot evita să fie "curățați" în iad. Această doctrină are o oarecare asemănare cu învățătura catolică a Purgatoriului.
Contrar viziunii creștine a condamnării veșnice în Hades sau iad sau Iazul de foc, "pedeapsa" din Șeol, conform iudaismului, este temporară. Iudaismul își bazează doctrina unui iad temporar pe Psalmul 16:10, 1 Samuel 2:6 și Iona 2:3. Conform învățăturilor rabinice, sentința sufletului în Ghinom este, de obicei, limitată la o perioadă de douăsprezece luni de purgatoriu înainte ca sufletul să își ia locul în Olam Ha-Ba (Mishnah Eduyot 2:9, Shabbat 33a). Această limită de douăsprezece luni este reflectată în ciclul de doliu de un an și în recitarea kaddish-ului, rugăciunea memorială pentru morți. Iudaismul celui de-al Doilea Templu credea că, până la venirea lui Mesia, credincioșii nu pot intra în cer. Morții rămâneau în Șeol, așteptând.
În viziunea evreiască asupra iadului, durerea pe care o simte sufletul nu este fizică; mai degrabă este o angoasă psihică - rușinea și dezonoarea pe care o simte cineva când își revizuiește istoria personală a vieții într-un corp și vede câte oportunități de a-L sluji pe Dumnezeu au fost irosite. Aproape toată lumea, inclusiv neevreii, poate merita o parte în Lumea Viitoare. Dar unii nu vor avea șansa raiului: "Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică" (Daniel 12:2). "Rușinea veșnică", în viziunea evreilor, este rezervat oamenilor complet răi, iremediabili, precum regele Ahab, oamenii din Sodoma și Adolf Hitler.
La fel cum nu toți creștinii sunt de acord cu privire la escatologie, nici toți evreii nu sunt de acord cu privire la viața de apoi. Ceea ce ne învață Biblia în mod clar este că păcatul cere un preț care trebuie plătit de cineva, că Isus a plătit acest preț pentru noi, că există o viață după moarte și că, în Hristos, atât evreii, cât și neamurile pot avea un loc de binecuvântare în Olam Ha-Ba, Lumea Viitoare.
English
Ce cred evreii despre viața de apoi?
