Întrebare
Când a avut loc separarea omenirii în evrei și neamuri?
Răspuns
Deși nu există o mențiune directă a momentului în care evreii și neamurile au fost separați, există două direcții principale de gândire. În primul rând, unii consideră că separarea a avut loc odată cu descendenții lui Adam și Eva. Conform acestei opinii, linia aleasă a lui Set a fost întotdeauna separată de restul omenirii. Prin urmare, descendenții lui Set au fost considerați "evrei", în timp ce restul omenirii au fost considerați neamuri. În al doilea rând, unii consideră că separarea dintre evrei și neamuri a avut loc odată cu Avraam, când Dumnezeu l-a ales în mod special pe Avraam să fie tatăl națiunii Sale alese.
Este clar că a existat întotdeauna o linie aleasă de strămoși. Acest lucru este evident din faptul că în Cartea Genezei este prezentată doar genealogia lui Set (deși genealogia lui Cain este menționată pe scurt), ignorându-i pe toți ceilalți descendenți ai lui Adam și ai Evei. Linia lui Set este trasată până la Noe (Geneza 5), apoi la Avraam (Geneza 11), apoi la cei 12 fii ai lui Iacov (Exodul 1), apoi prin domniile tuturor regilor lui Iuda (1 și 2 Regi). Când ajungem în timpul lui Isus, linia aleasă a lui Set își atinge scopul final în nașterea lui Mesia (Matei 1; Luca 3). Așadar, da, a existat întotdeauna o linie aleasă, dar asta nu înseamnă că a existat întotdeauna o separare între evrei și neamuri. Până în timpul lui Avraam, și apoi pe deplin conturată în timpul lui Moise, liniei alese nu i s-a poruncit să nu se căsătorească cu restul omenirii.
Se pare, așadar, că separarea oficială dintre evrei și neamuri nu a avut loc până când Dumnezeu nu l-a chemat pe Avraam să fie tatăl națiunii Sale alese, Israel (Geneza 12). Mulți îl consideră pe Avraam ca fiind primul evreu, chiar dacă termenul exact de evreu nu a intrat în uz decât după întoarcerea din exil, când seminția lui Iuda ("evreu"-dah) era dominantă. Cu toate acestea, întrucât fiul lui Avraam, Ismael, nu făcea parte din linia aleasă și întrucât nepotul lui Avraam, Esau, nu făcea parte din linia aleasă, o plasare mai precisă a separării evreilor de neamuri ar fi la Iacov, al cărui nume a fost schimbat de Dumnezeu în Israel (Geneza 32:28). Toți descendenții lui Iacov, prin cei 12 fii ai săi (părinții celor 12 seminții ale lui Israel), au fost membri ai națiunii alese de Dumnezeu. Prin urmare, pare cel mai corect din punct de vedere biblic să plasăm diviziunea dintre evrei și neamuri la Iacov, tatăl lui Israel.
Care a fost scopul lui Dumnezeu în separarea evreilor de neamuri? Dorința lui Dumnezeu pentru evrei a fost ca ei să fie o binecuvântare pentru întreaga lume (Geneza 12:2-3). Ei trebuiau să învețe neamurile despre El (Fapte 13:46-47). Israel trebuia să fie o națiune de preoți, profeți și misionari în lume (Exodul 19:4-6). Intenția lui Dumnezeu a fost ca Israel să fie un popor distinct, o națiune care să îi îndrepte pe ceilalți spre Dumnezeu și spre promisiunea Lui referitoare la un Răscumpărător, Mesia și Mântuitor (Deuteronom 26:18-19; Galateni 3:23-24).
English
Când a avut loc separarea omenirii în evrei și neamuri?
