Întrebare
Ce este paradoxul lui Epimenide?
Răspuns
Epimenide a fost un filozof și poet clasic din Creta. El a scris odată că „toți cretanii sunt mincinoși”, o frază pe care Pavel o citează în Tit 1:12. Paradoxul este că Epimenide însuși era cretan. Dacă toți cretanii sunt mincinoși, atunci și Epimenide este mincinos. Dacă Epimenide este un mincinos, atunci afirmația că „toți cretanii sunt mincinoși” trebuie să fie o minciună, ceea ce ar însemna că toți cretanii spun adevărul, ceea ce înseamnă că Epimenide spune adevărul, ceea ce înseamnă că afirmația „toți cretanii sunt mincinoși” este atât adevărată, cât și falsă.
„Paradoxul lui Epimenide” a devenit baza unei întregi serii de puzzle-uri logice numite „paradoxurile mincinoșilor”. Este un joc distractiv de jucat cu logică pură, iar mai multe persoane au găsit soluții logice pentru paradox, dar acest lucru nu are prea mult de-a face cu intenția pe care Epimenide sau Pavel au avut-o atunci când au făcut afirmația originală.
Când Epimenide a scris „toți cretanii sunt mincinoși”, el a folosit o tehnică literară numită hiperbolă, sau exagerare, pentru a sublinia o caracteristică a societății cretane. El spunea că societatea cretană este caracterizată de necinste. Ar fi ca și cum un scriitor chinez ar spune „chinezii sunt atei”. Evident, nu toți chinezii din întreaga lume sunt atei, dar, în general, societatea chineză modernă promovează ateismul.
Pavel era un om foarte educat. Era format ca fariseu și cunoștea Scripturile și istoria evreilor, și se pare că era format și în filozofia și gândirea greacă. În epistola sa către Tit, Pavel scrie: „Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: «Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.»” (Tit 1:12) Aici, Pavel îl citează pe Epimenide. El nu încearcă să sublinieze un paradox. El afirmă același lucru despre societatea cretană pe care l-a afirmat Epimenide, și anume că există anumite păcate pe care cretanii trebuie să învețe să le depășească.
Pavel continuă spunând: „Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință și să nu se țină de basme evreiești și de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr.” (Tit 1:13-14). Cetățenii din Creta erau cunoscuți pentru minciuni, fapte rele și lene. Pavel a spus că credincioșii din Creta trebuiau să trăiască după principii evlavioase, care includeau evitarea mitologiei și a tradițiilor omenești care negau învățăturile lui Hristos.
Următorul capitol din Tit continuă cu instrucțiuni referitoare la diferite grupuri de oameni din Biserica din Creta. Pavel se adresează bărbaților în vârstă (Titus 2:2), femeilor în vârstă și tinere (versetele 3-5), bărbaților tineri (versetele 6-8) și chiar sclavilor care erau creștini (versetele 9-10). Tit a primit porunca: „Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.” (Tit 2:15) Tit trăia în mijlocul mincinoșilor, într-un loc în care minciuna era parte integrantă a societății. El trebuia să lupte împotriva acestor minciuni și să-i învețe pe credincioșii din Creta conform adevărului lui Dumnezeu.
English
Ce este paradoxul lui Epimenide?
