Întrebare
Ce este epicurismul? Ce a susținut Epicur?
Răspuns
Epicurismul era o filozofie greacă fondată de Epicur (341-270 î.Hr.). Era încă puternică în vremea Noului Testament, când Pavel a vizitat Atena în cea de-a doua călătorie misionară. Unul dintre grupurile care au dezbătut cu Pavel pe străzile Atenei era epicurian (Faptele Apostolilor 17:18); mai târziu, acest grup l-a dus pe Pavel la Areopag, pentru a-l interoga în continuare (versetul 19).
Epicurismul îi învăța pe oameni că cea mai înaltă stare pe care o putea atinge o persoană era ataraxia – pacea absolută – și aponia – absența completă a suferinței sau a nevoii mentale, emoționale și fizice. Epicurismul a căpătat o reputație proastă în timpurile moderne din cauza unei neînțelegeri a principiilor sale de bază. Oamenii de astăzi tind să creadă că acesta reprezintă luxul și indulgența decadente supreme. De obicei, este contrastat cu stoicismul, care este considerat a fi absența absolută a dorinței. Dar acestea sunt definiții extreme care nu sunt tocmai corecte.
Scopul lui Epicur era să-i învețe pe oameni să se relaxeze și să se bucure de viață fără să-și facă prea multe griji. Primul său pas a fost să elimine ideea zeilor din psihicul adepților săi. Pentru Epicur, zeii existau, dar trăiau atât de departe de treburile oamenilor, într-o stare permanentă de ataraxie, încât nu interfereau cu omenirea – de fapt, nici măcar nu erau conștienți de existența ei.
Odată cu eliminarea fricii de zei, epicurienii au obținut două avantaje. În primul rând, nu există judecată după moarte; prin urmare, moartea nu trebuie să fie de temut. Totul este material, așa că, oricare ar fi „sufletul”, acesta este conectat la corpul fizic și încetează să existe odată cu moartea. În al doilea rând, nu există judecată în timpul vieții. Nu există nicio modalitate de a potoli un zeu care nu știe că exiști și căruia nu-i pasă de viața ta. Prin urmare, ești liber să găsești împlinirea în viață în afara regulilor și a așteptărilor religioase.
Atunci, ce este împlinirea, potrivit epicurismului? Dacă nu lucrăm pentru a câștiga favorurile zeilor, în această viață sau în cea viitoare, cum putem trăi pe deplin în prezent? Răspunsul lui Epicur este mai echilibrat decât înțeleg mulți. Pentru el, ataraxia era totul. Înseamnă lucruri foarte simple, dar profunde, cum ar fi să nu fii flămând, să nu fii în suferință și să nu-ți faci griji.
Pacea absolută însemna a fi hrănit confortabil, dar nu supraalimentat, deoarece acest lucru duce la dureri de stomac. Deserturile și mâncarea rafinată sunt în regulă dacă sunt suficient de rare pentru a fi apreciate, dar nu atât de comune încât să fie așteptate sau dorite. Prea multă educație este stresantă, deoarece trezește dorința de a înțelege lucruri care nu sunt de înțeles. Sentimentele, nu logica, dezvăluie cel mai adesea adevărul despre o situație. Într-o anumită măsură, altruismul și ascultarea civilă sunt bune, deoarece, dacă societatea este sănătoasă, te avantajează și pe tine. Dar politica și puterea sunt prea stresante. Lucruri precum faima, căsătoria și bogăția sunt artificiale și aduc adesea mai multă suferință decât bucurie. În același timp, epicurismul nu interzicea astfel de activități, dacă o persoană le considera benefice.
Așadar, în adevăratul epicurism, cea mai bună viață se caracterizează prin hrană suficientă, o locuință confortabilă, relații pașnice și prieteni buni. Academia lui Epicur a urmat acest model; școala se afla în casa și grădina lui și includea sclavi și femei.
Dacă acest lucru ți se pare familiar, poate fi pentru că unele dintre învățăturile epicurismului sunt în concordanță cu Biblia. De exemplu, banii și puterea nu aduc adesea pace. „Isus i-a chemat și le-a zis: «Ştiți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Şi dea viața ca răscumpărare pentru mulți.»” (Matei 20:25-28; vezi și Matei 13:22; Marcu 10:23b; Iacov 3:1)
Îngrijorarea nu este bună. „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25; vezi și 1 Petru 5:7) Desigur, motivul pentru care Isus a spus să nu ne îngrijorăm era încrederea în Dumnezeu; motivul lui Epicur era că nu există zei care să conteze.
O viață bună include hrană suficientă și prietenii bune. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” (Matei 6:11) „Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17; vezi și Proverbele 27:17)
Posesiunile și dorințele ne înrobesc mai mult decât ne eliberează. „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe.” (Proverbele 23:20-21; vezi și Matei 19:21-22; Galateni 5:24)
Natura din jurul nostru nu are altă opțiune decât să spună adevărul, dar noi adesea nu ascultăm. „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; ... au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu.” (Romani 1:20-25; vezi și Ioan 8:44-45) Desigur, „adevărul” pe care epicurianul l-a extras din natură a ignorat complet faptul că există un Creator prezent, care susține viața.
Indiferent de cele câteva ocazii în care epicurismul a dat peste adevăr, viziunile materialiste ale epicurismului contrazic în mod direct Biblia. Scriptura spune că Dumnezeu este foarte implicat în viața noastră. „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. ” (Romani 8:38-39; vezi și Ioan 14:16-17; Evrei 13:5b)
Cosmosul include atât spiritualul, cât și fizicul. „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Ioan 4:24; vezi și Ezechiel 18:4; Evrei 4:12)
Vom învia – moartea nu este sfârșitul. „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25b-26a; vezi și 1 Corinteni 6:14; 15:54-55)
Numai Hristos poate aduce pacea, nu manipularea atentă a vieții pământești. „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33; vezi și 2 Corinteni 12:8-10; Filipeni 4:4-7, 11-13)
În cele din urmă, ceea ce susținea epicurismul era o viață „împlinită”, lipsită de durere, foame, suferință, îngrijorare – și de Dumnezeu. Având în vedere zeii pe care îi cunoșteau grecii – super-oameni violenți, plini de pofte și capricioși – poate că nu trebuie condamnați pentru că au căutat să renunțe la zeități. Dar epicurienii nu au înțeles că o viață împlinită nu poate exista fără Dumnezeul Creator care ne iubește și ne-a mântuit. Este bine să ai pâine și prieteni. Este mai bine să ai Pâinea Vieții (Ioan 6:35, 48) și Prietenul care a făcut sacrificiul suprem pentru noi (Ioan 15:13–15).
English
Ce este epicurismul? Ce a susținut Epicur?
