Dumnezeu pedepseşte păcatul?





Întrebare: Dumnezeu pedepseşte păcatul?

Răspuns:
Ca să putem răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să facem deosebirea între pedeapsă şi disciplină. Pentru cei care cred în Isus, tot păcatul nostru – trecut, prezent şi viitor – a fost deja pedepsit la cruce. Ca creştini, nu vom fi niciodată pedepsiţi pentru păcatul nostru. Acest lucru a fost făcut o dată pentru totdeauna. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei care sunt în Cristos Isus” (Romani 8.1). Datorită jertfei lui Isus, când Se uită la noi, Dumnezeu ne vede numai neprihănirea lui Isus. Păcatul nostru a fost pironit pe cruce împreună cu Isus şi niciodată nu vom fi pedepsiţi pentru el.

Totuşi, păcatul care rămâne în viaţa noastră necesită uneori disciplina lui Dumnezeu. Dacă continuăm să acţionăm într-un fel păcătos şi nu ne pocăim şi nu părăsim acel păcat, Dumnezeu aduce asupra noastră disciplina Lui divină. Dacă nu ar face acest lucru, nu ar fi un Tată iubitor şi preocupat. Tot aşa cum ne disciplinăm proprii copii pentru binele lor, la fel, Tatăl nostru cel ceresc Îşi corectează cu dragoste copiii, în beneficiul lor. Evrei 12.7-11 ne spune: „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă le aduce celor care au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Prin urmare, disciplina este felul plin de dragoste în care Dumnezeu Îşi întoarce copiii de la rebeliune la ascultare. Prin disciplină, ochii noştri se deschid mai clar asupra perspectivei lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră. Aşa cum a afirmat regele David în Psalmul 32, disciplina ne face să mărturisim şi să ne pocăim de păcatul de care încă nu ne-am ocupat. În acest fel, disciplina este curăţitoare. Este, de asemenea, un factor de creştere. Cu cât cunoaştem mai mult despre Dumnezeu, cu atât mai mult ştim despre dorinţa Lui cu privire la viaţa noastră. Disciplina ne oferă oportunitatea să învăţăm şi să ne conformăm imaginii lui Cristos (Romani 12.1-2). Disciplina e un lucru bun!

Trebuie să ne amintim că păcatul e o constantă în viaţa noastră câtă vreme suntem pe acest pământ (Romani 3.10, 23). Prin urmare, nu va trebui să suportăm numai pedeapsa lui Dumnezeu pentru neascultarea noastră, ci şi consecinţele naturale ale păcatului. Dacă un credincios fură ceva, Dumnezeu îl va ierta şi îl va curăţa de păcatul furtului, restaurând părtăşia dintre El Însuşi şi hoţul care se pocăieşte. Totuşi, consecinţele din partea societăţii pot fi severe, având ca rezultat amenzi sau chiar întemniţare. Acestea sunt consecinţele naturale ale păcatului şi trebuie suportate. Dar Dumnezeu lucrează chiar prin aceste consecinţe ca să ne crească credinţa şi să Se glorifice pe Sine.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Dumnezeu pedepseşte păcatul?