Dumnezeul omniscient?





Întrebare: Dumnezeul omniscient?

Răspuns:
Omniscienţa e definită ca fiind „starea de a avea o cunoaştere totală, calitatea de a şti totul”. Pentru ca Dumnezeu să fie suveran peste crearea tuturor lucrurilor, văzute sau nevăzute, trebuie să fie a toate cunoscător. Omniscienţa Lui nu e limitată la o singură Persoană din Dumnezeire – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt cu toţii, prin natura lor, omniscienţi.

Dumnezeu cunoaşte totul (1 Ioan 3.20). El cunoaşte nu numai cele mai mărunte detalii ale vieţii noastre, ci şi pe cele ale tuturor lucrurilor din jurul nostru, pentru că El menţionează că ştie şi când cade o vrabie sau când pierdem un singur fir de păr (Matei 10.29-30). Dumnezeu nu numai că ştie tot ce se va întâmpla până la finalul istoriei (Isaia 46.9-10), ci El ne cunoaşte întocmai gândurile, chiar înainte de a vorbi (Psalmul 139.4). De departe ne cunoaşte inima; El chiar ne-a văzut pe când eram în pântece (Psalmul 139.1-3, 15-16). Solomon exprimă în mod perfect acest adevăr atunci când spune: „Căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor” (1 Împăraţi 8.39).

În ciuda hotărârii voluntare a Fiului lui Dumnezeu de a Se goli pe Sine şi de a Se face pe Sine nimic (Filipeni 2.7), omniscienţa Lui se vede clar în scrierile Noului Testament. Prima rugăciune a apostolilor, din Fapte 1.24: „Doamne, Tu cunoşti inima tuturor oamenilor”, implică omniscienţa lui Isus, lucru necesar dacă El trebuie să poată primi cereri şi să mijlocească la dreapta lui Dumnezeu. Pe pământ, omniscienţa lui Isus e la fel de clară. În multe relatări ale Evangheliei, El cunoştea gândurile celor din audienţa Sa (Matei 9.4, 12.25, Marcu 2.6-8, Luca 6.8). Ştia despre viaţa oamenilor înainte chiar să îi întâlnească. Când a întâlnit-o pe femeia care venise să scoată apă la fântâna din Sihar, i-a spus: „Cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat” (Ioan 4.18). De asemenea, El le spune ucenicilor că prietenul lor Lazăr e mort, cu toate că Se afla la peste 40 de kilometri distanţă de casa lui Lazăr (Ioan 11.11-15). I-a îndrumat pe ucenici să meargă şi să pregătească Cina Domnului, descriind persoana pe care aveau să o întâlnească şi pe care trebuiau să o urmeze (Marcu 14.13-15). Şi, poate că cea mai bună dintre toate, l-a cunoscut pe Natanael înainte să îl întâlnească, pentru că îi cunoştea inima (Ioan 1.47-48).

În mod clar, observăm omniscienţa lui Isus pe pământ, dar aici e şi locul unde apare paradoxul. Isus pune întrebări, lucru care implică absenţa cunoaşterii, cu toate că Domnul punea întrebări mai mult pentru beneficiul audienţei decât pentru El. Totuşi, mai este o faţetă în ceea ce priveşte omniscienţa Sa care vine din limitarea naturii umane pe care El, ca Fiu al lui Dumnezeu, a luat-o. Citim cum, ca om, „a crescut în înţelepciune şi în statură” (Luca 2.52) şi că „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5.8). Citim şi că nu ştia când lumea avea să ajungă la sfârşit (Matei 24.34-36). Prin urmare, trebuie să ne întrebăm de ce Fiul nu ar şti aceste lucruri, dacă ştia orice altceva? Mai degrabă decât să privim acest lucru doar ca pe o limitare umană, ar trebui să îl privim ca pe o lipsă de cunoaştere controlată. Acesta a fost un act de umilinţă făcut de bunăvoie, ca să poată fi părtaş pe de-a-ntregul naturii noastre (Filipeni 2.6-11, Evrei 2.17) şi să fie al doilea Adam.

În cele din urmă, nu este nimic prea greu pentru un Dumnezeu omniscient şi tocmai pe baza credinţei într-un astfel de Dumnezeu ne putem odihni în siguranţă în El, ştiind că a promis să nu ne respingă, atât timp cât rămânem în El. Ne-a cunoscut din veşnicie, chiar înainte de Creaţie. Dumnezeu te-a ştiut pe tine şi pe mine, unde vom apărea în cursul timpului şi cu cine vom interacţiona. Ne-a văzut înainte chiar şi păcatul, în toată urâciunea şi depravarea lui, şi totuşi, în dragoste, Şi-a pus pecetea pe noi şi ne-a atras la acea dragoste în Isus Cristos (Efeseni 1.3-6). Îl vom vedea faţă în faţă, dar nu Îl vom cunoaşte niciodată pe deplin. Uimirea, dragostea şi lauda la adresa Lui vor continua în toată veşnicia, când ne vom scălda în razele dragostei Lui cereşti, învăţând să-L apreciem din ce în ce mai mult pe Dumnezeul nostru omniscient.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Dumnezeul omniscient?