Dumnezeul omniprezent?





Întrebare: Dumnezeul omniprezent?

Răspuns:
Prefixul omni- vine de la cuvântul latinesc care înseamnă „tot”. Astfel, să spui că Dumnezeu e omniprezent înseamnă să spui că Dumnezeu e prezent pretutindeni. În multe religii, Dumnezeu e privit ca omniprezent, în vreme ce atât în iudaism, cât şi în creştinism, această vedere a lucrurilor e subdivizată în transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu. Cu toate că Dumnezeu nu e absorbit cu totul în structura Creaţiei (panteism), El este prezent pretutindeni, în orice moment.

Prezenţa lui Dumnezeu este continuă în toată Creaţia, cu toate că e posibil să nu fie revelată în acelaşi fel şi în acelaşi moment pentru oamenii de pretutindeni. Uneori, poate fi prezent în mod activ într-o situaţie, în timp ce poate că nu dezvăluie faptul că e prezent într-o altă împrejurare dintr-un alt loc. Biblia dezvăluie faptul că Dumnezeu poate fi prezent atât pentru o persoană, într-o manieră manifestată (Psalmul 46.1, Isaia 57.15), cât şi în fiecare situaţie, în toată Creaţia, în orice moment (Psalmul 33.13-14). Omniprezenţa este metoda lui Dumnezeu de a fi prezent în toată sfera timpului şi spaţiului. Cu toate că Dumnezeu e prezent în tot timpul şi spaţiul, El nu e limitat local la vreun timp sau spaţiu. Dumnezeu e pretutindeni şi prezent în fiecare moment. Nicio moleculă sau particulă atomică nu e atât de mică încât Dumnezeu să nu fie prezent pe de-a-ntregul în ea şi nicio galaxie nu e atât de vastă încât Dumnezeu să nu o poată cuprinde. Dar dacă ar trebui să dăm la o parte Creaţia, totuşi Dumnezeu ar şti de ea, pentru că El cunoaşte toate posibilităţile, fie că sunt din prezent sau nu.

Dumnezeu e prezent în mod natural în fiecare aspect al ordinii naturale a lucrurilor, în fiecare mod, timp şi loc (Isaia 40.12, Naum 1.3). Dumnezeu este prezent în mod activ într-un fel diferit în fiecare eveniment din istorie, ca un ghid prevăzător al afacerilor umane (Psalmul 48.7, 2 Cronici 20.37, Daniel 5.5-6). Dumnezeu e într-un mod special prezent şi cu luare aminte la cei care cheamă Numele Lui, care mijlocesc pentru alţii, care Îl adoră pe Dumnezeu, care aduc cereri şi se roagă în mod serios pentru iertare (Psalmul 46.1). În mod suprem, El e prezent în Persoana Fiului Său Isus Cristos (Coloseni 2.19) şi, într-un mod misterios, e prezent în Biserica universală, răspândită pe tot pământul şi împotriva căreia porţile iadului nu vor avea câştig.

Aşa cum omniscienţa lui Dumnezeu e supusă unor aparente paradoxuri, datorită limitării minţii umane, tot astfel e şi cu omniprezenţa lui Dumnezeu. Unul dintre aceste paradoxuri e important: prezenţa lui Dumnezeu în iad, locul în care sunt părăsiţi cei răi şi unde suferă mânia nelimitată şi care nu încetează niciodată a lui Dumnezeu, datorită păcatului lor. Mulţi argumentează că iadul e un loc al separării de Dumnezeu (Matei 25.41) şi, dacă e aşa, atunci nu se poate spune despre Dumnezeu că Se află într-un loc care este separat de El. Totuşi, cei răi în iad suferă mânia Lui nesfârşită, pentru că Apocalipsa 14.10 vorbeşte despre chinul celor răi în prezenţa Mielului. Gândul că Dumnezeu ar trebui să fie într-un loc în care se spune că sunt îndepărtaţi cei răi provoacă o anumită consternare. Totuşi, acest paradox poate fi explicat prin faptul că Dumnezeu poate fi prezent – pentru că El umple toate lucrurile cu prezenţa Lui (Coloseni 1.17) şi susţine totul cu Cuvântul puterii Lui (Evrei 1.3) – însă nu Se află neapărat pretutindeni pentru a binecuvânta.

La fel cum Dumnezeu e despărţit uneori de copiii Lui din pricina păcatului (Isaia 52.9) şi stă la depărtare de cei răi (Proverbele 15.29) şi le porunceşte urmaşilor necredincioşi ai întunericului să se îndepărteze, la sfârşitul zilelor, într-un loc de pedeapsă veşnică, Dumnezeu e totuşi acolo, în mijlocul lor. El ştie ce suferă acele suflete care sunt în iad, le cunoaşte chinul, strigătele după uşurare, lacrimile şi jalea pentru starea veşnică în care se găsesc. Este acolo în toate aspectele, ca o amintire perpetuă a păcatului lor, care a creat o separare de orice binecuvântare care ar fi putut fi altfel acordată. E prezent acolo în toate aspectele, dar nu-Şi manifestă niciun alt atribut decât mânia Sa.

La fel, El va fi de asemenea în cer, manifestându-Şi fiecare binecuvântare pe care nu am putut nici măcar începe să o înţelegem aici; va fi acolo, arătându-Şi din abundenţă binecuvântarea, dragostea şi bunătatea – cu siguranţă totul în afară de mânia Lui. Omniprezenţa lui Dumnezeu ar trebui să ne fie de folos să ne amintească faptul că nu ne putem ascunde de Dumnezeu atunci când păcătuim (Psalmul 139.11-12), şi totuşi ne putem întoarce la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Dumnezeul omniprezent?