Întrebare
Are Dumnezeu simțul umorului?
Răspuns
Poate cel mai bun indiciu că Dumnezeu are simțul umorului este faptul că El a creat omul după chipul Său (Geneza 1:27) și, cu siguranță, oamenii sunt capabili să perceapă și să exprime umorul. Dicționarul American Heritage definește "simțul umorului" ca fiind "... Capacitatea de a percepe, de a se bucura sau de a exprima ceea ce este comic sau amuzant". Conform acestei definiții, atunci Dumnezeu trebuie să dea dovadă de capacitatea de a percepe, de a Se bucura sau de a exprima ceea ce este comic. Dificultatea este că oamenii percep diferit ceea ce este comic, iar ceea ce omul păcătos percepe ca fiind amuzant nu L-ar amuza pe un Dumnezeu sfânt și perfect. O mare parte din ceea ce lumea numește umor nu este amuzant, ci este grosolan și crud și nu ar trebui să aibă niciun rol în viața unui creștin (Coloseni 3:8). Alt umor este exprimat pe seama altora (dărâmând în loc să construiască), din nou ceva contrar Cuvântului lui Dumnezeu (Coloseni 4:6; Efeseni 4:29).
Un exemplu al umorului lui Dumnezeu este cazul în care israeliții foloseau Chivotul Legământului ca pe un talisman de noroc, ducându-l în luptă, iar filistenii au sfârșit prin a-l captura și a-l pune în templul lor, în fața idolului lor Dagon. Au intrat în templu a doua zi și l-au găsit pe Dagon cu fața la pământ în fața chivotului. L-au așezat la loc. În dimineața următoare, el era din nou acolo, dar de data aceasta i-au fost tăiate mâinile și capul ca simbol al neputinței sale în fața Dumnezeului chivotului (1 Samuel 5:1-5). Punerea lui Dagon de către Dumnezeu într-o poziție de supunere față de chivotul Său este o imagine comică.
Acest incident este un exemplu în care Dumnezeu râde de prostia celor care I se opun. "Da, din gura lor țâșnește răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: «Cine aude?» Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îți bați joc de toate neamurile." (Psalmul 59:7-8) Psalmul 2 Îl arată, de asemenea, pe Dumnezeu râzând de cei care se vor răzvrăti împotriva regalității Sale (versetul 4). Este ca imaginea comică a unui copil de grădiniță care este supărat pe părinții săi și fuge de acasă... până la casa vecinului său. Dar, în mod evident, există și o latură serioasă și, deși imaginea omului slab și prostuț care încearcă să se lupte cu un Dumnezeu atotputernic și atotștiutor este comică, Dumnezeu nu Se bucură de rătăcirea lor și de consecințele acesteia, ci dorește mai degrabă să îi vadă întorcându-se (Ezechiel 33:11; Matei 23:37-38).
O persoană nu face glume în prezența cuiva care tocmai a pierdut o persoană dragă apropiată; glumele prostești sunt deplasate în astfel de ocazii. În același mod, Dumnezeu este concentrat asupra celor pierduți și caută oameni cărora să le pese de sufletul acestora la fel cum Îi pasă Lui. De aceea, viața noastră (deși conține momente de împrospătare și umor) trebuie să fie caracterizată de "sobrietate" (seriozitate cu privire la a ne face viața să conteze pentru Hristos) (1 Tesaloniceni 5:6, 8; Tit 2:2, 6).
English
Are Dumnezeu simțul umorului?
