Întrebare
De ce există momente când Dumnezeu pare tăcut / absent în viața unui credincios?
Răspuns
Răspunzând la această întrebare, ne amintim de Ilie și de fuga sa de Izabela. Ilie a fost un om al lui Dumnezeu pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a face unele lucruri mărețe. Cu toate acestea, când a ajuns la el vestea că Izabela i-a amenințat viața, a fugit (1 Regi capitolul 19). Ilie s-a rugat Domnului și, de fapt, s-a plâns de modul în care era tratat: "El a răspuns: «Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!»" (1 Regi 19:10) Răspunsul Domnului către Ilie este emoționant: "Domnul i-a zis: «Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!» Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire." (1 Regi 19:11-12)
Vedem în acest pasaj din Scriptură că ceea ce credea Ilie nu era adevărat. Ilie credea că Dumnezeu tăcea și că el era singurul rămas. Dumnezeu nu numai că "nu tăcea", dar avea o armată care aștepta în culise, astfel încât Ilie nu era singur: "Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat." (1 Regi 19:18)
În umblarea noastră ca credincioși născuți din nou, poate părea că Dumnezeu tace, dar Dumnezeu nu tace niciodată. Ceea ce nouă ni se pare tăcere și inactivitate este faptul că Dumnezeu ne dă ocazia să ascultăm "susurul blând și subțire" și să vedem lucrurile pe care ni le-a pus la dispoziție prin credință. Dumnezeu este implicat în fiecare domeniu al vieții unui credincios - chiar firele de păr de pe capul nostru sunt numărate (Marcu 10:30; Luca 12:7). Cu toate acestea, există momente în care trebuie să pășim în ascultare de lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu înainte ca El să ne lumineze și mai mult calea, deoarece în această epocă a harului, Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său.
"Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele." (Isaia 55:8-11)
Prin urmare, atunci când Dumnezeu pare tăcut față de noi, credincioșii născuți din nou, poate însemna că am încetat să mai ascultăm vocea Sa, am permis grijilor acestei lumi să ne astupe urechile spirituale sau am neglijat Cuvântul Său. Dumnezeu nu ne vorbește astăzi prin semne, minuni, foc sau vânt. Duhul Său ne vorbește prin Cuvânt, iar în acel Cuvânt avem "cuvintele vieții".
English
De ce există momente când Dumnezeu pare tăcut / absent în viața unui credincios?
