Întrebare
Ce vrea să spună Biblia când zice că Dumnezeu Și-a amintit ceva?
Răspuns
De mai multe ori în Biblie este folosită expresia "Dumnezeu Și-a adus aminte". După ce ploile marelui potop s-au oprit, "Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie." (Geneza 8:1). Când robii evrei au strigat către Domnul în Egipt, "Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său" (Exodul 2:24). Iar Psalmul 98:3 spune: "Şi-a adus aminte de bunătatea și credincioșia Lui față de casa lui Israel." (A se vedea, de asemenea, Numeri 10:9; Fapte 10:31; și Apocalipsa 16:19.) Când vedem cuvântul amintit, de obicei îl asociem cu aducerea aminte a ceva care a fost uitat. Așadar, Biblia spune că Dumnezeu uită și apoi trebuie să Își amintească?
Știm că Dumnezeu nu "Își aduce aminte" de lucruri în sensul că a uitat. Spre deosebire de creierul nostru limitat, mintea lui Dumnezeu este infinită și atotștiutoare (Isaia 40:13-14; Psalmul 147:5; 1 Ioan 3:20). Cunoașterea Sa este perfectă (Iov 37:16). Dumnezeu vede chiar și lucrurile ascunse pe care alții nu le pot vedea: "Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face." (Evrei 4:13) În plus, Dumnezeu este perfect și nu este supus păcatului și neajunsurilor omului (Deuteronomul 32:4; Psalmul 92:15; Matei 5:48).
Dumnezeu ne vede în orice moment (Psalmul 33:13-15; vezi și Psalmul 139:1-3). Lui Dumnezeu Îi pasă profund de toată creația Sa, cu o dragoste specială și insondabilă pentru toți oamenii (Isaia 41:13; Țefania 3:17; Matei 10:29-30; Efeseni 3:19; 1 Ioan 4:19). Atunci când cei din poporul lui Dumnezeu a simțit că Domnul îi uitase, au primit această mângâiere prin intermediul profetului Isaia: "Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!" (Isaia 49:14-16). Nu este posibil ca Dumnezeu să uite ceva, cu atât mai puțin oamenii pe care Îi iubește.
Atunci când Biblia spune că Dumnezeu "Și-a adus aminte" de ceva, acest lucru nu implică uitarea. Dumnezeu Își amintește întotdeauna - face parte din natura Sa. Afirmația că "Dumnezeu Și-a adus aminte" pune accentul pe credincioșia și grija Sa veșnică.
În fiecare pasaj în care se spune "Dumnezeu Și-a adus aminte", vedem că fraza este urmată de un fel de acțiune sau lucrare în favoarea poporului lui Dumnezeu. Când Dumnezeu "Și-a adus aminte" de Noe și de familia sa care pluteau în corabie, El a făcut să sufle vântul, care a început să usuce apa care acoperea pământul (Geneza 8:1). În Exodul 2:24, Dumnezeu Își "amintește" de poporul Său care a fost înrobit de egipteni și, chiar în capitolul următor, El pune în mișcare planul Său de eliberare a israeliților. Psalmul 98:3 vorbește despre acțiunea continuă a lui Dumnezeu față de poporul Său. Concluzionăm că Dumnezeu nu uită niciodată, ci lucrează perpetuu în favoarea celor pe care îi iubește.
Expresii precum "Dumnezeu Și-a adus aminte" și "brațul lui Dumnezeu este puternic" sunt exemple de antropomorfism. Antropomorfismul este o figură de stil în care anumite trăsături ale umanității finite Îi sunt atribuite Dumnezeului infinit. Astfel de figuri sunt des întâlnite în Biblie și ne ajută să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu dintr-o perspectivă umană. Când Dumnezeu "Își aduce aminte" de păcat, îl pedepsește (Psalmul 25:7); când Dumnezeu "Își aduce aminte" de poporul Său, îl binecuvântează (Neemia 13:22). Pasajele în care Dumnezeu "Își aduce aminte" sunt întotdeauna urmate de dovezi că Dumnezeu nu uită niciodată.
English
Ce vrea să spună Biblia când zice că Dumnezeu Și-a amintit ceva?
