Întrebare
Se supără Dumnezeu?
Răspuns
Ar fi o prostie să ignorăm pasajele din Scriptură care vorbesc despre mânia lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu Se mânie; există multe exemple în Biblie în acest sens. El "Se mânie în orice vreme" (Psalmul 7:11).
Cu toate acestea, nu trebuie să echivalăm mânia lui Dumnezeu cu propriile noastre experiențe umane ale acestei emoții. Trebuie să ne uităm din nou la Biblie. Efeseni 4:26-27 ne spune că este posibil să experimentăm mânie, dar să nu păcătuim. Întrucât Dumnezeu nu poate păcătui, știm că mânia Sa este dreaptă, spre deosebire de experiența comună a mâniei în noi înșine. După cum spune Iacov 1:20: "Mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu."
Contextul versetelor în care Dumnezeu Se mânie ne arată de ce Se mânie. Dumnezeu Se mânie atunci când există o încălcare a caracterului Său. Dumnezeu este neprihănit, drept și sfânt, și niciunul dintre aceste atribute nu poate fi compromis (Exodul 20:4-6; Isaia 42:8). Dumnezeu S-a mâniat pe națiunea Israel și pe regii Israelului de fiecare dată când aceștia s-au abătut de la ascultarea de El (de exemplu, 1 Împărați 11:9-10; 2 Împărați 17:18). Practicile rele ale națiunilor din Canaan, precum jertfirea copiilor și perversiunea sexuală, au stârnit mânia lui Dumnezeu până în punctul în care El i-a poruncit Israelului să le distrugă complet - fiecare bărbat, femeie, copil și animal - pentru a îndepărta răutatea din țară (Deuteronomul 7:1-6). La fel cum un părinte se înfurie din cauza oricărui lucru care le-ar putea dăuna copiilor săi, la fel și mânia lui Dumnezeu este îndreptată împotriva a ceea ce ar putea dăuna poporului Său și relației lor cu El. "Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască." (Ezechiel 33:11)
În Noul Testament, Isus S-a mâniat pe învățătorii și liderii religioși din acea vreme pentru că foloseau religia în folosul lor și îi țineau pe oameni în robie (Ioan 2:13-16; Marcu 3:4-5). Romani 1:18 ne spune că mânia sau furia lui Dumnezeu vine împotriva "oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor". Așadar, Dumnezeu Se mânie pe răutatea din oameni și se opune acestei răutăți într-un efort de a-i întoarce de la rău, pentru ca ei să poată găsi adevărata viață și libertate în El. Chiar și în mânia Sa, motivația lui Dumnezeu este dragostea pentru oameni; să restabilească relația pe care păcatul a distrus-o.
Deși Dumnezeu trebuie să facă dreptate și să răsplătească păcatul, cei care L-au primit pe Isus ca Domn și Mântuitor nu mai sunt sub mânia lui Dumnezeu pentru păcat. De ce? Pentru că Isus a experimentat întreaga măsură a mâniei lui Dumnezeu pe cruce, astfel încât noi să nu mai fim nevoiți să o facem. Aceasta este ceea ce se înțelege prin faptul că moartea lui Isus este o "împăciuire" sau satisfacere. "Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului." (Romani 8:1-4)
English
Se supără Dumnezeu?
