Întrebare
De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea?
Răspuns
"Dacă Dumnezeu ne iubește și vrea ca noi să petrecem veșnicia cu El, de ce nu îi salvează pe toți acum?" Această întrebare și altele asemănătoare îi împiedică adesea pe oameni să-L caute pe Dumnezeu mai departe, deoarece presupun că această întrebare este muntele care nu poate fi escaladat. Dar întrebarea în sine se bazează pe niște presupuneri greșite. Atunci când aceste ipoteze sunt corectate, întrebarea de ce Dumnezeu nu salvează pe toată lumea nu mai are greutatea pe care a avut-o odată.
De fiecare dată când punem o întrebare despre Dumnezeu din perspectiva noastră pământească limitată, lucrăm cu un handicap. În esență, suntem mici pete de praf care privesc în sus spre univers și cer ca acesta să aibă sens pentru mintea noastră limitată. Adesea, atunci când întrebăm: "De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea?", pornim de la premisa că suntem mai milostivi decât Dumnezeu, iar acest lucru ne pune de la bun început pe o cale greșită. Dumnezeu este perfect, iar căile Sale depășesc cu mult înțelegerea umană (Isaia 55:8-9). Atunci când acceptăm această realitate și ne aliniem gândirea cu perspectiva Sa, ne poziționăm pentru o mai mare înțelegere.
Cunoașterea începe în cer cu Dumnezeu (Proverbele 9:10). El este infinit de creativ și, la un moment dat, a creat universul nostru (Geneza 1:1). El a rostit totul în existență (Geneza 1), cu excepția omului. Când l-a creat pe Adam, a coborât în pământ și i-a format trupul din lut. Apoi a suflat în nările omului, "și omul s-a făcut astfel un suflet viu" (Geneza 2:7). Imaginea lui Dumnezeu a fost cea care a separat omenirea de toate celelalte creaturi vii. Acel "suflet viu" era nemuritor, menit să dureze pentru totdeauna. Dumnezeu a ales să creeze o ființă atât de asemănătoare cu El, încât omul să poată raționa, reflecta, intui și să aibă capacitatea de a lua decizii. Fără această capacitate de a alege, ființele umane nu ar fi purtat chipul lui Dumnezeu (a se vedea Geneza 1:27). Dumnezeu respectă ceea ce a creat într-o asemenea măsură încât nu va permite nici măcar iubirii Sale copleșitoare să ne încalce voința. De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea? Pentru că El nu va încălca voința pe care ne-a dat-o.
O fațetă uimitoare a creației umane a lui Dumnezeu este faptul că El S-a făcut vulnerabil emoțional în fața noastră. Nu a trebuit să facă asta. Dumnezeul trinitar a fost dintotdeauna definiția bucuriei, a iubirii și a păcii; El este complet în Sine, fără nevoi sau dorințe neîmplinite. Milioane nenumărate de ființe create I se închină și Îl slujesc zi și noapte (Daniel 7:10; Apocalipsa 5:11; 7:11; Isaia 6:1-3). Cu toate acestea, El le oferă ființelor umane marele privilegiu de a-I aduce plăcere sau tristețe. Putem reflecta gloria Sa în moduri unice pentru designul nostru (Proverbele 16:7; Psalmul 147:11; 149:4). Sau putem respinge dragostea Sa și poruncile Sale (Ezechiel 8:17; 33:11; 2 Împărați 22:17). Actul lui Dumnezeu de a ne crea poate fi comparat cu un soț și o soție care sunt perfect fericiți și mulțumiți în sine, dar decid să aibă un copil. Această decizie aduce cu sine potențialul unei bucurii peste măsură și al unei tristeți peste măsură. Ei au ales să își modifice viața prin crearea unei vulnerabilități pe care nu trebuiau să o creeze. Pe măsură ce iubesc și îngrijesc acel copil, tânjesc ca acesta să îi iubească la rândul său. Dar nu vor forța dragostea, pentru că dragostea forțată nu este deloc dragoste. De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea? Pentru că dragostea noastră pentru El trebuie să fie voluntară.
Dumnezeu Își revarsă dragostea și providența pe acest pământ (Matei 5:45), dorind ca creațiile Sale umane să Îi recunoască adevărul și să Îl iubească și ele. El Se face cunoscut în mii de moduri (Psalmul 19:1; 97:6; Romani 1:19-20), lucrând în spatele scenei pentru a ne aduce în poziția de a ajunge la El (Isaia 46:10-11; Proverbele 16:33). El oferă, protejează și binecuvântează, dând omenirii numeroase oportunități de a privi în sus și de a-L găsi (Matei 5:44; Ieremia 29:13; Romani 2:4). Dar El nu va forța mântuirea pentru cei care nu doresc. De ce nu salvează Dumnezeu pur și simplu pe toată lumea? Pentru că darurile trebuie să fie primite de bunăvoie.
Dumnezeu a dat tot ceea ce are mai bun – pe singurul Său Fiu - pentru a ne plăti datoria față de păcat (Ioan 3:16-18; 2 Corinteni 5:21). El nu ia ușor respingerea acestei oferte. Tatăl care L-a privit pe Fiul Său iubit fiind torturat până la moarte în beneficiul unei mulțimi nerecunoscătoare refuză să degradeze acel sacrificiu hotărând mai târziu că nu era cu adevărat necesar (vezi Faptele Apostolilor 4:12; Isaia 42:8). De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea? Pentru că mântuirea poate veni doar prin credința în Hristos. "Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața." (1 Ioan 5:12)
Greșim atunci când, din perspectiva noastră terestră, amplificăm dragostea lui Dumnezeu disproporționat față de dreptatea, neprihănirea și mânia Sa față de păcat (Romani 1:18; Isaia 61:8). Păcatul este grav, iar datoria față de Creatorul nostru trebuie plătită (Coloseni 2:14). Îl putem accepta pe Isus ca Înlocuitor al nostru (2 Corinteni 5:21) sau putem plăti noi înșine pentru păcat în eternitate (Matei 25:46; Iuda 1:7). C.S. Lewis a afirmat în mod celebru: "Există doar două tipuri de oameni în cele din urmă: cei care Îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» și cei cărora Dumnezeu le spune, în cele din urmă: «Facă-se voia ta.» Toți cei care sunt în iad au ales acest lucru. Fără această alegere proprie nu ar putea exista iadul. Niciun suflet care își dorește în mod serios și constant bucuria nu o va rata vreodată. Cei care caută găsesc. Celor care bat li se deschide." (din Marele Divorț)
English
De ce nu salvează Dumnezeu pe toată lumea?
