Întrebare
Va renunța Dumnezeu vreodată la mine?
Răspuns
Avem tendința de a renunța la persoanele care ne dezamăgesc în mod repetat. Adică, după un anumit număr de dezamăgiri, încetăm să mai încercăm să îmbunătățim starea acelei persoane. Am încercat totul - am sfătuit, am încurajat, am mustrat, am implorat, am presat, am ajutat și multe altele. Tot ceea ce primim în schimb sunt promisiuni deșarte și dezamăgiri repetate. Nu putem suporta mai mult decât atât și renunțăm.
Ar renunța Dumnezeu vreodată la tine în același fel? Ar înceta El vreodată să lucreze în viața ta și să încerce să îmbunătățească starea sufletului tău? Există diverse motive pentru care oamenii ar putea crede că El ar face-o, dar există un răspuns biblic pentru fiecare:
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că am păcătuit prea mult." Scriptura spune însă: "Dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult." (Romani 5:20) Nimeni nu poate păcătui mai mult decât harul lui Dumnezeu.
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că repet mereu același păcat." Isus ne-a învățat să ne iertăm unii pe alții nu "până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte" (Matei 18:22). Dumnezeu Se ridică la cel puțin același standard.
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că nu merit să fiu salvat." Meritul tău nu are nimic de-a face cu mântuirea ta. Ești iertat doar pe baza vredniciei lui Hristos. El este Cel Sfânt care a murit și Și-a vărsat sângele; El este Cel care a "răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele [Lui], oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam" (Apocalipsa 5:9).
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că sunt un ratat." "Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23); cu alte cuvinte, toți suntem la fel de ratați în fața lui Dumnezeu. În Hristos, suntem făcuți învingători: "Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră." (1 Ioan 5:4)
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că Îi tot încerc răbdarea." Bucură-te de acest verset: "Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui. ... ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință." (2 Petru 3:9)
- "Dumnezeu va renunța la mine pentru că, dacă aș fi Dumnezeu, eu aș renunța la mine." E bine că nu ești Dumnezeu! "Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?" (Numeri 23:19). Biblia subliniază în mod repetat credincioșia lui Dumnezeu: "Și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta." (1 Tesaloniceni 5:23b-24)
Poți avea și mai multă încredere că Dumnezeu nu va renunța la tine, datorită exemplelor de credincioșie a lui Dumnezeu din istorie:
Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu nu a "renunțat" la ei; El a venit să-i caute. Ei s-au ascuns, dar Dumnezeu i-a căutat: "Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: «Unde ești?»" (Geneza 3:9)
Când Israel a urmat idolii și L-a părăsit pe Domnul, națiunea a fost dusă în robie. Dar Dumnezeu nu a "renunțat" la ei; El le-a promis iubire continuă și o eventuală reînnoire: "Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele." (Isaia 49:14-16a)
Când Petru s-a lepădat de Isus în noaptea arestării Domnului, Dumnezeu nu a "renunțat" la el; de fapt, Isus îi promisese lui Petru o restaurare chiar înainte ca Petru să comită păcatul: "După ce te vei întoarce", a spus Isus, "să întărești pe frații tăi." (Luca 22:32) Dumnezeu nu terminase încă cu Petru.
Când lumea părea pierdută fără speranță, iremediabil, Dumnezeu nu a "renunțat" la noi; El L-a trimis pe Mântuitorul: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică." (Ioan 3:16)
Dumnezeu te-a creat și te iubește foarte mult. El dorește să aibă o relație vibrantă cu tine, iar misiunea lui Isus dovedește acest lucru. Isus a spus: "Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut." (Luca 19:10) În Parabola oii pierdute, păstorul caută animalul pierdut "până îl găsește" (Luca 15:4). În Parabola monedei pierdute, femeia mătură casa "până o găsește" (Luca 15:8). Nu există resemnare în aceste parabole. Nu există renunțare. Ceea ce e pierdut trebuie găsit.
Aceasta este cu siguranță o veste bună! Dumnezeu a făcut eforturi mari pentru a te salva de păcat și moarte și a făcut acest lucru "pe când noi eram încă păcătoși" (Romani 5:8). Dumnezeu nu va "renunța" la nimeni, nici la tine.
Ce se întâmplă cu cei care se împotrivesc convingerii de păcat din partea Duhului Sfânt, refuză să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, refuză să Îi mulțumească lui Dumnezeu și se încăpățânează să urmeze o cale păcătoasă? Romani 1:18-32 este un pasaj care dă de gândit cu privire la consecințele întoarcerii spatelui față de Dumnezeu și ale refuzului de a te pocăi. Dumnezeu îl lasă pe păcătosul răzvrătit pradă:
- "necurăției" (versetul 24)
- "patimilor scârboase" (versetul 26)
- "minții blestemate" (versetul 28)
Pe măsură ce cei răi Îl părăsesc pe Dumnezeu, Dumnezeu, la rândul Său, îi părăsește pe ei, nu le mai dă călăuzire sau constrângere divină, ci le permite să se întineze după cum doresc. Această părăsire a lui Dumnezeu, această cedare în fața propriilor dorințe, este o judecată îngrozitoare - și nu una care se va abate asupra copilului lui Dumnezeu.
Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, nu există nicio șansă ca Dumnezeu să renunțe la tine. Ai această promisiune: "Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos." (Filipeni 1:6)
English
Va renunța Dumnezeu vreodată la mine?
