Întrebare
Poate Dumnezeu să mintă?
Răspuns
Dumnezeu este sfânt (Isaia 6:3), iar această calitate face să Îi fie imposibil să mintă. Sfințenia lui Dumnezeu este perfecțiunea Sa morală și etică, integritatea Sa absolută care Îl distinge de toate creaturile Sale. Sfințenia lui Dumnezeu este astfel legată de transcendența Sa. Dumnezeu nu Se conformează niciunui standard de puritate; El este standardul. Dumnezeu este absolut sfânt, cu o puritate infinită, incapabilă de a fi schimbată. Datorită sfințeniei Sale, atunci când Dumnezeu vorbește, El nu vrea și nu poate să mintă. El nu înșală niciodată; nu distorsionează sau nu prezintă greșit ceea ce spune sau face. Minciuna este împotriva naturii Sale.
Deoarece Dumnezeu nu poate minți, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este cu totul demnă de încredere (1 Regi 8:56; Psalmul 119:160). "Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat." (Proverbele 30:5) Caracterul lui Dumnezeu și comunicările care provin din caracterul Său sunt mai pure decât orice poate produce această lume: "Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ și curățat de șapte ori." (Psalmul 12:6)
Baza promisiunii făcute de Dumnezeu lui Avraam în Geneza 12 a fost însăși natura neschimbătoare a lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, atributul de adevăr solid ca piatra al lui Dumnezeu face ca tot ceea ce spune El să fie absolut demn de încredere: "Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuși și a zis: «Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța.»" (Evrei 6:13-14) Textul continuă cu afirmația că "este cu neputință ca Dumnezeu să mintă" (Evrei 6:18).
Dacă Dumnezeu ar putea minți, El nu ar fi transcendent; de fapt, El ar fi exact ca noi - omenirea are reputația de a ascunde, de a denatura și de a distorsiona adevărul. Dar "Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?" (Numeri 23:19)
Încă de la început, Dumnezeu a răsplătit credința în El (Geneza 15:6; Evrei 11:6). Credința, sau încrederea, poate fi un lucru bun doar dacă obiectul ei este demn de încredere. Credința într-o persoană sau într-un lucru care nu este de încredere este un dezavantaj. Dacă Dumnezeu ar putea minți, atunci cuvintele Sale ar fi suspecte și El nu ar fi demn de încrederea noastră. Dar, așa cum este, El este în întregime de încredere: "Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate." (Psalmul 111:7)
Isus, care "avea chipul lui Dumnezeu" (Filipeni 2:6), este "plin de har și de adevăr" (Ioan 1:14). Tot ceea ce a spus și i-a învățat Isus pe oameni a fost adevărul absolut. Tot ceea ce a făcut El a reflectat adevărul. Oameni precum Pilat vor fi întotdeauna derutați de adevăr (Ioan 18:38), dar Isus a venit "să [mărturisească] despre adevăr" (versetul 37). Isus este, de fapt, Adevărul însuși (Ioan 14:6). Isus nu poate minți pentru că Dumnezeu nu poate minți, și "oricine este din adevăr ascultă glasul [lui Isus]" (Ioan 18:37).
Dumnezeu, care nu poate minți, este de o puritate morală transcendentă. El dorește puritate morală și în copiii Săi. Dumnezeu nu poate minți, iar urmașii lui Hristos nu ar trebui să mintă: "De aceea, lăsați-vă de minciună: «Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul», pentru că suntem mădulare unii altora." (Efeseni 4:25) "Cine va locui în cortul Tău?" se întreabă psalmistul. Răspunsul, în parte, este că Dumnezeu locuiește cu "cel ... ce spune adevărul din inimă" (Psalmul 15:2). Fie ca noi să iubim adevărul așa cum o face Dumnezeu.
English
Poate Dumnezeu să mintă?
