Întrebare
De ce permite Dumnezeu înșelăciunea?
Răspuns
Dorința lui Dumnezeu este ca toți oamenii să se pocăiască și să fie salvați (2 Petru 3:9). În același timp, Satan, "tatăl minciunii" (Ioan 8:44), îi înșală tocmai pe oamenii care trebuie să accepte adevărul. "... a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." (2 Corinteni 4:4) Cu siguranță, Dumnezeu ar putea opri minciunile lui Satan și le-ar da oamenilor o șansă de luptă.
Biblia prezintă o imagine coerentă a modului în care păcatul și înșelăciunea sunt legate. Ceea ce se dezvăluie este că modul în care tindem să ne gândim la înșelăciune este, ei bine, puțin înșelător. Din punct de vedere spiritual, înșelăciunea este mai profundă decât simplul fapt de a fi înșelat sau mințit. Pentru a fi mântuit, cineva nu are nevoie de un anumit nivel de inteligență, capacitate filozofică sau înțelepciune (Galateni 3:28; 1 Corinteni 1:20, 26). De fapt, omenirea are obiceiul nefericit de a folosi cunoștințele sporite pentru a dezvolta modalități mai sofisticate de a păcătui.
Cheia înțelegerii înșelăciunii spirituale este faptul că de multe ori alegem ceea ce vrem să credem mai degrabă decât ceea ce ar trebui să credem, chiar și în fața dovezilor (Luca 16:31). "Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El." (Ioan 12:37) Observă că nu L-au crezut pe Isus, în ciuda minunilor. Necredința lor a fost voluntară.
Căderea Evei în păcat este cel mai timpuriu exemplu al modului în care funcționează înșelăciunea spirituală. Când șarpele o întreabă: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat...?" Eva răspunde citând ceea ce a spus Dumnezeu, deși a adăugat la poruncă (Geneza 3:1-3). Ea știe ce să facă și ce să nu facă. Șarpele o ispitește apoi cu ceea ce poate câștiga mâncând din pom (Geneza 3:4-5), iar ea observă alte aspecte atractive ale fructului (Geneza 3:6). Eva a fost mințită, iar șarpele a fost viclean (2 Corinteni 11:3), dar ea a ales în cele din urmă să nu-L asculte pe Dumnezeu, deși cunoștea porunca.
Când a fost confruntată cu păcatul ei, Eva a spus: "Şarpele m-a amăgit și am mâncat." (Geneza 3:13) Cuvântul ebraic original pentru "amăgit" implică înșelătorie și viclenie. Eva a fost păcălită, dar a avut, de asemenea, de ales în această chestiune. Ea și-a exercitat liberul arbitru dat de Dumnezeu pentru a face o alegere greșită, căutând plăcerea și promovarea personală în locul a ceea ce Dumnezeu voise pentru ea.
Aceeași dinamică funcționează și astăzi. Satan apelează la dorințele noastre naturale și ne îndeamnă să le îndeplinim în moduri care Îl dezonorează pe Dumnezeu. Dorința noastră de mulțumire de sine face ca înșelăciunea lui Satan să fie cu atât mai puternică.
Dumnezeu L-a trimis pe Mântuitorul (Ioan 3:16), El umple lumea cu semne ale Sale (Romani 1:20), Se pune la dispoziția celor care Îl caută (Deuteronomul 4:29) și le dă siguraanță tuturor celor care vin la El (Ioan 6:37). Atunci când oamenii resping ceea ce este "clar arătat" de Dumnezeu (Romani 1:20, NTR), aceasta duce la o spirală descendentă a "inimilor fără pricepere" care s-a întunecat (versetul 21), idolatrie (versetul 23) și impuritate sexuală (versetul 24). În cele din urmă, omenirea "a schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu" (versetul 25). Cu alte cuvinte, înșelăciunea spirituală a omenirii este rezultatul direct al respingerii adevărului aparent imediat. Necredinciosul a făcut un schimb - adevărul cu minciuna -, iar Diavolul este fericit să faciliteze schimbul prezentându-i păcătosului o gamă largă de minciuni din care să aleagă.
Oricine se împotrivește lui Dumnezeu riscă să cadă în înșelăciunea spirituală (2 Tesaloniceni 2:8-10). Natura detestă vidul, iar golul creat de evacuarea adevărului va fi curând umplut de ceva mai puțin adevărat. Renunță la adevăr, și vei crede aproape orice.
Eva nu a păcătuit pentru că era depășită fără putință de scăpare de o forță demonică, care o făcea să greșească atunci când ea credea că face bine. Da, a fost mințită, dar ea a ales să asculte minciuna. Aceasta a fost urmată de privirea ei plină de dorință spre ceea ce era interzis și, în cele din urmă, de luarea fructului, în speranța unei vieți mai bune.
Toate păcatele umane se bazează pe alegerea umană (1 Corinteni 10:13). Atunci când respingem adevărul, ne facem vulnerabili la minciună. Respingerea repetată a adevărului spiritual aduce înșelăciunea spirituală ca o consecință divină.
Dumnezeu permite adesea înșelăciunea spirituală ca o formă de pedeapsă pentru păcatul intenționat și pentru a cultiva în viața noastră conștientizarea a cât de mult avem nevoie de Cel care este El Însuși Adevărul, Domnul nostru Isus Hristos (Ioan 14:6).
English
De ce permite Dumnezeu înșelăciunea?
