Întrebare
De ce a ordonat Dumnezeu uciderea oamenilor în Vechiul Testament?
Răspuns
Încă de la început, Dumnezeu a acordat o valoare extrem de mare vieții umane: "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut." (Geneza 1:27) Dumnezeu i-a spus lui Noe că "pentru sângele vieților voastre voi cere socoteală", deoarece "după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om" (Geneza 9:5-6, NTRL).
În Exodul 20:1-21, Dumnezeu a emis cele Zece Porunci, inima Legii ebraice. Aici, Dumnezeu a subliniat absolutul vieții morale și spirituale pentru poporul Său. Intențiile Sale nu puteau fi mai clare: "Să nu ucizi" (Exodul 20:13; vezi și Deuteronomul 5:17). Uciderea este luarea ilegală, intenționată a unei vieți. Versetele biblice din Noul Testament afirmă în continuare caracterul sacru al vieții umane (Matei 5:21; Romani 13:9; 1 Timotei 1:9; 1 Ioan 3:15; Iacov 2:11-12).
Dacă Dumnezeu acordă o valoare atât de mare vieții fiecărui om, atunci de ce a ordonat în mod intenționat omorârea multor oameni în Vechiul Testament? În Marele Potop (Geneza 6:1-8:22), Dumnezeu a distrus toate viețuitoarele terestre de pe pământ, cu excepția unei rămășițe. Alte exemple semnificative de omorâre a oamenilor de către Dumnezeu includ distrugerea Sodomei și Gomorei (Geneza 19:1-29) și înecarea armatei egiptene pe mare (Exodul 14:26-31). Dumnezeu a instruit Israelul să-i execute pe toți cei din Ierihon, cu excepția lui Rahav și a familiei sale (Iosua 6:17, 21). Într-o relatare mai puțin cunoscută, Dumnezeu a trimis lei pentru a omorî niște expați asirieni (2 Împărați 17:25-26).
Scepticii Bibliei întreabă adesea de ce este acceptabil ca Dumnezeu să omoare sau să poruncească măcelărirea oamenilor? Răspunsul nu este complicat: Dumnezeu, în calitate de Creator al Universului, este Autorul vieții (Fapte 3:15). Doar El deține dreptul și autoritatea de a da viață și de a o lua (Geneza 2:7; Iov 1:21; 12:10; Faptele Apostolilor 3:15; 17:25). De asemenea, Dumnezeu este singurul Judecător drept al păcatului (Isaia 13:11; 26:21; Psalmul 99:8; Proverbe 11:21; Amos 3:14; Țefania 1:12; Romani 2:12; 1 Tesaloniceni 4:6). Atunci când oamenii comit răul, Dumnezeu are dreptul și autoritatea de a aplica pedeapsa Lui, iar uneori singura pedeapsă potrivită pentru crimă este moartea (Geneza 2:17; Leviticul 20:1-17; Proverbele 11:19; Romani 1:32; 1 Corinteni 11:29-30).
Biblia afirmă clar că "plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei că, dacă nu se supun poruncilor Sale, vor muri (Geneza 2:17). Până în momentul potopului lui Noe, oamenii își încălcaseră în mod grosolan locul în ordinea lui Dumnezeu, depășind din nou cu mult limitele pe care Dumnezeu le trasase pentru ei (Geneza 6:1-4). Potopul a fost pedeapsa divină a lui Dumnezeu asupra oamenilor răi. Păcatul devenise atât de răspândit, încât Dumnezeu trebuia să Își reafirme stăpânirea și să îi ofere omenirii un nou început și o nouă șansă de a asculta de El.
Deoarece nu suntem Dumnezeu, nu avem dreptul să punem capăt unei vieți omenești, cu excepția unor ocazii extrem de rare permise de Dumnezeu. Domnul i-a spus Israelului să nimicească națiunile canaanite și să omoare pe toată lumea, inclusiv femeile și copiii. Numai El are dreptul să facă acest lucru; israeliții nu puteau să aleagă singuri pe cine să distrugă. Distrugerea canaaniților în cartea Iosua a fost pedeapsa divină a lui Dumnezeu împotriva oamenilor răi. Dumnezeu a folosit Israelul ca mijloc de aplicare a acestei pedepse, după cum a explicat El: "Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: «Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.» Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor; ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov." (Deuteronomul 9:3-5) De asemenea, Dumnezeu Și-a avertizat poporul să nu se lase prins în practicile idolatre și detestabile ale canaaniților (Deuteronomul 12:29-13:18).
După potop, Dumnezeu a stabilit un legământ cu Noe pentru a nu mai distruge niciodată pământul prin apă. De asemenea, El a dat această poruncă: "Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui." (Geneza 9:5-6) Aici, Dumnezeu explică faptul că oricine ucide o altă persoană va fi tras la răspundere de Dumnezeu. Pedeapsa lui Dumnezeu a presupus ca ucigașul să fie executat de un alt agent uman al justiției care lucrează în numele lui Dumnezeu.
Omenirea era încă coruptă de păcat după potop. Dar, în loc să-i eradicheze periodic pe răufăcătorii de pe fața pământului, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor sarcina de a aplica dreptatea Sa pe pământ (Romani 13:4; Ieremia 51:20). Uneori, această sarcină implică curmarea unei alte vieți umane ca pedeapsă pentru crimă. Cu toate acestea, indivizii nu trebuie să înfăptuiască în mod independent justiția sau răzbunarea. Dumnezeu a rezervat această autoritate puterilor guvernamentale (Romani 13:1-14).
Conform Legii mozaice, Dumnezeu a prescris uneori pedeapsa cu moartea pentru alte infracțiuni decât crima (Exodul 22:18-20; 35:2; Deuteronomul 21:18-21). Deși aceste prevederi privind pedeapsa capitală pot părea dure după standardele din zilele noastre, în context, ele au contribuit la păstrarea purității israeliților și la diferențierea lor de popoarele păgâne vecine. Standardul sfânt al lui Dumnezeu contrastează puternic cu depravarea păcatului și cu gradul de distrugere al acestuia asupra societății. La fel ca restul Legii, aceste reglementări au fost împlinite în Isus Hristos și nu mai sunt obligații legale pentru poporul lui Dumnezeu (Matei 5:17; Ioan 1:17; Romani 10:4). În prezent, singurele condiții justificabile din punct de vedere moral pentru uciderea unei alte persoane implică chestiuni de autoapărare, pedeapsa cu moartea pentru infracțiunea de omor și omorârea în timp de război. Cu toate acestea, chiar și în aceste situații, creștinii nu sunt întotdeauna de acord.
English
De ce a ordonat Dumnezeu uciderea oamenilor în Vechiul Testament?
