Dumnezeul omnipotent?





Întrebare: Dumnezeul omnipotent?

Răspuns:
Cuvântul omnipotent vine de la omni – care înseamnă „totul”, şi potent – care înseamnă „putere”. Cum e şi în cazul atributelor omniştienţă şi onmiprezenţă, rezultă că, dacă Dumnezeu e infinit şi dacă e Suveran, şi ştim că este, atunci trebuie că e şi omnipotent. El are toată puterea peste toate lucrurile în toate timpurile şi în toate felurile.

Iov vorbeşte despre puterea lui Dumnezeu în Iov 42.2: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” Iov recunoştea omnipotenţa lui Dumnezeu în a-Şi duce la îndeplinire planurile. Lui Moise, de asemenea, Dumnezeu i-a amintit că avea toată puterea să-Şi împlinească scopurile cu privire la israeliţi: „Domnul i-a răspuns lui Moise: «Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.»”

Niciunde nu se vede omnipotenţa lui Dumnezeu mai clar decât în Creaţie. Dumnezeu a spus: „Să fie...” şi a fost (Genesa 1.3, 6, 9 etc.). Omul are nevoie de unelte şi materiale ca să creeze; Dumnezeu pur şi simplu a vorbit, şi prin puterea cuvântului Lui, totul a fost creat din nimic. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii Lui” (Psalmul 33.6).

Puterea lui Dumnezeu e de asemenea văzută în păstrarea Creaţiei Sale. Toată viaţa de pe pământ ar fi pierit dacă nu ar fi fost Dumnezeu care să asigure în mod continuu tot ceea ce avem nevoie în ce priveşte hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul, toate din resurse reînnoibile, susţinute de puterea Lui, ca sprijinitor al oamenilor şi al dobitoacelor (Psalmul 36.6). Mările, care acoperă cea mai mare parte a pământului şi asupra cărora nu avem nicio putere, ne-ar nimici, dacă Dumnezeu nu le-ar fi stabilit limitele (Iov 38.8-11).

Omnipotenţa lui Dumnezeu se extinde asupra guvernelor şi a conducătorilor (Daniel 2.21), întrucât le opreşte sau le lasă să-şi urmeze calea potrivit cu planurile şi scopurile Sale. Puterea Lui e fără margini în privinţa lui Satan şi a demonilor săi. Atacul lui Satan asupra lui Iov a fost limitat la doar câteva acţiuni. A fost împiedicat de puterea nelimitată a lui Dumnezeu (Iov 1.12, 2.6). Isus i-a reamintit lui Pilat că nu ar avea putere asupra lui dacă nu i-ar fi fost dată de către Dumnezeul care are toată puterea (Ioan 19.11).

Fiind omnipotent, Dumnezeu poate face orice. Totuşi, când Biblia spune că nu poate face anumite lucruri, nu înseamnă că Dumnezeu Şi-a pierdut puterea. De exemplu, Evrei 6.18 spune că El nu poate să mintă. Asta nu înseamnă că Îi lipseşte puterea să mintă, ci că Dumnezeu alege să nu mintă, potrivit cu perfecţiunea lui morală. În acelaşi fel, în ciuda faptului că e atotputernic şi că urăşte răul, El permite ca răul să aibă loc, potrivit cu scopul său bun. El foloseşte anumite evenimente rele ca să permită desfăşurarea planurilor Sale, cum a fost atunci când s-a petrecut cel mai mare rău – omorârea Mielului lui Dumnezeu cel perfect, sfânt şi nevinovat pentru răscumpărarea omenirii.

Ca Dumnezeu întrupat, Isus Cristos este omnipotent. Puterea Lui e văzută în minunile pe care le-a săvârşit – numeroasele vindecări, hrănirea celor cinci mii (Marcu 6.30-44), potolirea furtunii (Marcu 4.37-41) şi demonstraţia supremă de putere în învierea din morţi a lui Lazăr şi a fiicei lui Iair (Ioan 11.38-44, Marcu 5.35-43), un exemplu de control al Său peste viaţă şi moarte. Moartea este scopul suprem pentru care Isus a venit – să o distrugă (1 Corinteni 15.22, Evrei 2.14) şi să-i aducă pe păcătoşi într-o relaţie dreaptă cu Dumnezeu. Domnul Isus a afirmat în mod clar că are putere să-Şi dea viaţa şi are putere să Şi-o ia înapoi din nou, fapt prezentat sub forma unei alegorii, atunci când a vorbit despre Templu (Ioan 2.19). Ar fi avut putere să cheme doisprezece legiuni de îngeri să-L salveze în timpul judecăţii Sale, dacă era nevoie (Matei 26.53), şi totuşi, în umilinţă, S-a oferit pe Sine în locul altora (Filipeni 2.1-11).

Marele mister e că această putere poate fi împărtăşită de credincioşii care sunt uniţi cu Dumnezeu în Isus Cristos. Pavel spune: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine” (2 Corinteni 12.9b). Puterea lui Dumnezeu e înălţată mai mult în noi atunci când slăbiciunile noastre sunt mai mari, pentru că El „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20). Puterea lui Dumnezeu e cea care continuă să ne ţină într-o stare de har în ciuda păcatului nostru (2 Timotei 1.12) şi, prin puterea Lui, suntem păziţi de cădere (Iuda 24). Puterea Lui va fi proclamată de toată oştirea cerească în toată veşnicia (Apocalipsa 19.1). Fie ca aceasta să fie rugăciunea noastră necurmată!



Înapoi la pagina de început în limba Română



Dumnezeul omnipotent?