Întrebare
Cum poate Isus să fie Dumnezeu, când Numeri 23:19 spune că Dumnezeu nu este om și nici Fiu al omului?
Răspuns
Unii susțin că Vechiul Testament dovedește că Isus nu poate fi Dumnezeu pe baza versetului Numeri 23:19a, care spune: „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.” Raționamentul este că, dacă Dumnezeu nu este om, atunci afirmația creștină că Isus, un om, este Dumnezeu este falsă. La fel de problematic este faptul că Isus Se numește în repetate rânduri „Fiul Omului” în Evanghelii (de exemplu, Marcu 14:21).
Vechiul Testament ne învață într-adevăr că Dumnezeu nu este o ființă umană, nu numai în Numeri 23:19, ci și în 1 Samuel 15:29 și Osea 11:9. Cu toate acestea, Noul Testament ne arată că Isus a afirmat că este Dumnezeu – și, în același timp, Se numește pe Sine „Fiul Omului”, un titlu care proclamă umanitatea Sa. Având în vedere toate acestea, cum putem dovedi că Isus este Dumnezeu?
Isus a afirmat că este atât Fiul lui Dumnezeu, cât și Fiul Omului. Nu există niciun truc aici. El a spus că este Dumnezeu și a spus că este (în același timp) om. Nimeni nu mai spusese vreodată așa ceva. Era ciudat atunci și este ciudat și acum – suficient de ciudat pentru a da naștere unui nou termen, unirea ipostatică. Nimeni nu va înțelege vreodată pe deplin unirea naturilor divină și umană ale lui Hristos, indiferent cât de mult vorbim despre ea, o definim sau o tipificăm. Prin urmare, „dovada” nu poate fi obținută. Fie Îl credem pe Isus, fie nu.
Este esențial să înțelegem în acest moment că Biblia este adevărată în detaliu și în ansamblu – atât Vechiul, cât și Noul Testament. Așadar, când Isus a început să îi învețe pe oameni lucruri noi, lucrurile vechi nu au devenit neadevărate; ele au fost dezvăluite. Amintiți-vă ce a spus El despre Lege: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17) Toate noile revelații ale lui Isus funcționează exact în același mod. Cunoașterea veche era vagă și, ca Lumină a lumii, Isus a risipit umbrele (vezi Coloseni 2:16-17). Acest proces nu distruge cunoașterea veche – este instructiv, așa cum arată întâlnirea lui Filip cu etiopianul (Faptele Apostolilor 8:30-35).
Trebuie să luăm în considerare și ce spune de fapt Vechiul Testament despre Dumnezeu când afirmă că El nu este o ființă umană. Ideea subliniată în Numeri 23:19, 1 Samuel 15:29 și Osea 11:9 este că Dumnezeu nu minte. El nu este schimbător. Emoțiile Lui nu-I schimbă scopurile veșnice. Acest lucru este diferit de umanitatea căzută, care nu poate vedea imaginea de ansamblu, care adesea încalcă promisiunile și ale cărei sentimente adesea îi întunecă discernământul. Cu alte cuvinte, afirmațiile că Dumnezeu nu este om contrastează un aspect al naturii lui Dumnezeu cu o parte corespunzătoare a naturii omului. A spune „Dumnezeu nu este om” nu are nimic de-a face cu faptul dacă Dumnezeu poate sau nu să existe vreodată în trup.
Referirile din Vechiul Testament la faptul că Dumnezeu nu este ca omul nu se aplică umanității lui Isus. Tot ceea ce ne spun ele este că Dumnezeu nu este un om așa cum ne imaginăm noi oamenii. Este un contrast, nu o restricție. Nu există nimic care să-L împiedice logic pe Dumnezeu să devină om – de fapt, răscumpărarea cere acest lucru, iar răscumpărarea a fost planul lui Dumnezeu încă dinainte de întemeierea lumii (Apocalipsa 13:8b). Se poate spune că Dumnezeu știa că va deveni om înainte ca Numeri 23:19 să fie scris!
Dacă luăm în considerare Vechiul Testament în mod izolat (ceea ce este perspectiva evreiască), probabil că nu vom „demonstra” că Isus Hristos era om, Dumnezeu, Mesia și Mântuitor – deși toate indiciile sunt acolo (vezi Isaia 53, de exemplu). Creștinii văd prefigurarea Dumnezeului-om în Vechiul Testament deoarece revelația Noului Testament ajută la interpretarea referințelor din Vechiul Testament (de exemplu, Matei 2:15; cf. Osea 11:1). Acest lucru aduce în discuție un fapt important privind interpretarea biblică: Dumnezeu Își revelează adevărul progresiv, de-a lungul timpului. El Și-a dezvăluit scopurile secvențial și după cum a fost necesar de-a lungul mileniilor.
De exemplu, Adam și Eva, în inocența lor, nu aveau nevoie să știe despre răscumpărare, dar după ce au păcătuit, momentul a fost potrivit, iar Dumnezeu le-a dezvăluit acest lucru în Geneza 3:15. Această revelație a fost dată la un moment dat, dar semnificația sa deplină nu a devenit clară decât după ce Hristos a venit în trup – și pe măsură ce autorii Noului Testament scriau sub inspirație. Înțelegem acum că Geneza 3:15 indică direct moartea ispășitoare a lui Isus – și această revelație este necesară pentru noi astăzi. Dar acea informație nu era necesară pentru Adam și Eva. Ignoranța lor dinainte de cădere, învelită în inocență, era potrivită pentru ei.
În același mod, Dumnezeu Și-a revelat voia în mod progresiv poporului Său în Scripturile Vechiului Testament, iar acei oameni erau responsabili să se comporte în ascultare în funcție de locul în care se aflau pe linia temporală a revelației. Astăzi, creștinii sunt responsabili pentru întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, deoarece trăim într-o perioadă în care acesta este complet. În plus, credincioșii au Duhul Sfânt care locuiește în ei, așa că nu există scuze pentru a nu-L recunoaște pe Isus Hristos ca Dumnezeu.
Deoarece revelația este progresivă, răspunsul unei persoane față de Dumnezeu depinde de locul în care se află pe linia temporală. Un evreu din Vechiul Testament nu ar fi avut niciun concept despre Dumnezeul-om, deși existau indicii (cum ar fi Psalmul 110:1). Dar profețiile lui Ioan Botezătorul, urmate de minunile lui Isus, au constituit o revelație suplimentară. De fapt, minunile lui Isus au fost semne pentru a dovedi cine este El: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui.” (Ioan 20:30-31) Oamenii de astăzi trebuie încă să răspundă cu credință la minunile lui Isus. Cei care nu o fac sunt orbi din punct de vedere spiritual.
Pe scurt, afirmațiile lui Dumnezeu că El nu este om și afirmațiile lui Isus că El este Fiul lui Dumnezeu coexistă ca fiind adevărate; ele nu sunt în conflict. Revelația este progresivă, iar conceptele Vechiului Testament sunt dezvoltate mai pe larg în Noul Testament. În cele din urmă, Dumnezeu a avut întotdeauna în minte faptul că Fiul va deveni trup și va locui printre oameni, așa că Dumnezeu nu Și-a „schimbat niciodată părerea” cu privire la a deveni om.
English
Cum poate Isus să fie Dumnezeu, când Numeri 23:19 spune că Dumnezeu nu este om și nici Fiu al omului?
