Întrebare
Care este relația lui Dumnezeu cu timpul?
Răspuns
Trăim într-o lume fizică cu cele patru dimensiuni spațiu-timp cunoscute ale sale: lungime, lățime, înălțime (sau adâncime) și timp. Cu toate acestea, Dumnezeu locuiește într-un tărâm diferit - tărâmul spiritual - dincolo de percepția simțurilor noastre fizice. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu nu este real; este vorba de faptul că El nu este limitat de legile și dimensiunile fizice care guvernează lumea noastră (Isaia 57:15). Știind că "Dumnezeu este Duh" (Ioan 4:24), care este relația Sa cu timpul?
În Psalmul 90:4, Moise a folosit o analogie simplă, dar profundă în descrierea atemporalității lui Dumnezeu: "Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte." Eternitatea lui Dumnezeu este contrastată cu temporalitatea omului. Viața noastră e scurtă și fragilă, dar Dumnezeu nu slăbește și nu cedează odată cu trecerea timpului.
Într-un fel, marcarea timpului este irelevantă pentru Dumnezeu, deoarece El îl transcende. În 2 Petru 3:8, Petru i-a avertizat pe cititorii săi să nu lase să le scape acest fapt esențial - că perspectiva lui Dumnezeu asupra timpului este mult diferită de cea a omenirii (Psalmul 102:12, 24-27). Domnul nu măsoară timpul așa cum o facem noi. El este mai presus și în afara sferei timpului. Dumnezeu vede tot trecutul și viitorul veșniciei. Timpul care trece pe pământ nu are nicio importanță din perspectiva atemporală a lui Dumnezeu. O secundă nu este diferită de un eon; un miliard de ani trec ca secundele pentru Dumnezeul etern.
Deși nu putem înțelege această idee de eternitate sau de atemporalitate a lui Dumnezeu, în minea noastră finită, încercăm să limităm un Dumnezeu infinit la programul nostru de timp. Cei care cer în mod nebunesc ca Dumnezeu să opereze în conformitate cu calendarul lor ignoră faptul că El este "Cel Măreț și Înălțat, Cel Ce trăiește veșnic" (Isaia 57:15, NTR). Această descriere a lui Dumnezeu este foarte îndepărtată de condiția omului: "Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, și noi zburăm." (Psalmul 90:10)
Din nou, din cauza minții noastre limitate, nu putem înțelege conceptul existenței atemporale a lui Dumnezeu decât parțial. Și, procedând astfel, Îl descriem ca pe un Dumnezeu fără început sau sfârșit, etern, infinit, veșnic etc. Psalmul 90:2 declară: "Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!" (A se vedea și Psalmul 93:2.) El a fost întotdeauna și va fi întotdeauna.
Așadar, ce este timpul? Mai simplu spus, timpul este durata. Ceasurile noastre marchează schimbarea sau, mai exact, ceasurile noastre sunt repere ale schimbării care indică trecerea timpului. Am putea spune, așadar, că timpul este o precondiție necesară pentru schimbare, iar schimbarea este o condiție suficientă pentru a stabili trecerea timpului. Cu alte cuvinte, ori de câte ori există o schimbare de orice fel, știm că timpul a trecut. Vedem acest lucru pe măsură ce trecem prin viață, pe măsură ce îmbătrânim. Și nu putem recupera minutele care au trecut.
În plus, știința fizicii ne spune că timpul este o proprietate care rezultă din existența materiei. Ca atare, timpul există atunci când materia există. Dar Dumnezeu nu este materie; Dumnezeu, de fapt, a creat materia. Concluzia este aceasta: timpul a început atunci când Dumnezeu a creat universul. Înainte de aceasta, Dumnezeu pur și simplu exista. Deoarece nu exista materie și deoarece Dumnezeu nu Se schimbă, timpul nu avea nicio existență și, prin urmare, niciun sens, nicio relație cu El.
Iar acest lucru ne aduce la semnificația cuvântului eternitate. Eternitatea este un termen folosit pentru a exprima conceptul de ceva care nu are sfârșit și/sau nu are început. Dumnezeu nu are început sau sfârșit, dar El nu poate fi definit în întregime prin eternitate, mai ales ca măsură a timpului. (Dumnezeu este etern, dar eternitatea nu este egală cu Dumnezeu. În mod similar, Dumnezeu este atotputernic, dar puterea nu este egală cu Dumnezeu.) Eternitatea este unul dintre atributele lui Dumnezeu, dar, după ce a creat timpul, El este mai mare decât timpul și există în afara acestuia.
Scriptura arată că Dumnezeu trăiește în afara limitelor timpului așa cum îl cunoaștem noi. Destinul nostru a fost planificat "înainte de începutul timpului" (2 Timotei 1:9, NTR; Tit 1:2) și "înainte de întemeierea lumii" (Efeseni 1:4; 1 Petru 1:20). "Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd." (Evrei 11:3) Cu alte cuvinte, universul fizic pe care îl vedem, auzim, simțim și experimentăm a fost creat nu din materia existentă, ci dintr-o sursă independentă de dimensiunile fizice pe care le putem percepe.
"Dumnezeu este Duh" (Ioan 4:24) și, în consecință, Dumnezeu este atemporal, în loc să fie veșnic în timp sau să fie dincolo de timp. Timpul a fost pur și simplu creat de Dumnezeu ca o parte limitată a creației Sale pentru a acomoda lucrările scopului Său în universul Său disponibil (a se vedea 2 Petru 3:10-12).
La finalizarea activității Sale de creație, inclusiv crearea timpului, ce a concluzionat Dumnezeu? "Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune." (Geneza 1:31) Într-adevăr, Dumnezeu este Duh în domeniul atemporalității, în comparație cu a fi carne în sfera timpului.
În calitate de credincioși, avem un sentiment profund de confort știind că Dumnezeu, deși atemporal și etern, este în timp cu noi chiar acum; El nu este un transcendent inaccesibil, ci chiar aici, în acest moment, cu noi. Și pentru că este în acest moment, El poate răspunde nevoilor și rugăciunilor noastre.
English
Care este relația lui Dumnezeu cu timpul?
