Întrebare
Cum poate fi Dumnezeu bun dacă a înecat copii în potopul lui Noe?
Răspuns
Scriptura ne prezintă adesea evenimente neplăcute. Unele, precum potopul, implică incidente pe care, în mod natural, le găsim sfâșietoare, cum ar fi înecarea bebelușilor și a copiilor împreună cu adulții. Alte exemple includ cucerirea de către Israel a Țării Făgăduinței, distrugerea Sodomei și a Gomorei și rebeliunea lui Core. Este important să ne dăm seama că Biblia nu se ferește de aceste evenimente - dar le prezintă într-un context clar. Pentru a înțelege corect cum se potrivește bunătatea lui Dumnezeu cu acțiunile Sale în aceste cazuri, trebuie să ținem bine minte acest context.
Desigur, acest context se încadrează în viziunea creștină asupra lumii, dar acesta este singurul context care contează. Un critic nu poate ataca Biblia pentru ceva ce conține, ignorând în același timp restul conținutului său. Ar fi ca și cum ai critica un roman science fiction pentru că este "nerealist" atunci când eroul este salvat de un teleportator, pe motiv că teleportatorii nu există cu adevărat. Faptul că o persoană crede sau nu că Dumnezeu există este o chestiune complet separată de faptul dacă Dumnezeul Bibliei este în concordanță cu învățătura Bibliei despre bunătate.
Este util să luăm în considerare și răspunsul creștin la versiunile generice ale acestei întrebări. Acestea includ întrebări precum "de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?" și "de ce permite Dumnezeu ca cei nevinovați să sufere?"
Este necesar să realizăm că Dumnezeu nu este la fel ca noi. Multe - dacă nu toate - atacurile la adresa acțiunilor lui Dumnezeu presupun că El poate fi judecat ca orice altă persoană. Dar chiar și în contexte umane, nu toate figurile de autoritate sunt la fel. Dumnezeu nu este un om cu defecte, limitat, care acționează printre alți oameni. El este Creatorul și sursa supremă a existenței. Poziția Sa transcendentă și natura Sa perfectă creează o diferență drastică între ceea ce I se "permite" din punct de vedere moral să facă creațiilor Sale și ceea ce li se "permite" din punct de vedere moral creațiilor Sale să își facă unele altora.
Acesta nu este un concept satisfăcător din punct de vedere emoțional. Indiferent dacă cineva este credincios sau sceptic, nimeni nu se simte complet confortabil cu ideea că Dumnezeu este Dumnezeu și noi nu suntem. Cu toate acestea, dacă vrem să examinăm probleme precum aceasta cu corectitudine și integritate, trebuie să începem cu această observație. Acest punct de plecare conduce la mai multe puncte valide de luat în considerare ca răspuns la problema înecării copiilor de către Dumnezeu în potop.
În primul rând, moartea și suferința umană sunt rezultatul păcatului uman. Acest lucru este valabil atât la nivel personal, cât și la nivel corporativ; fie că este vorba de moartea prin mijloace "naturale" sau de mâna altor oameni, sursa finală a acestei distrugeri este respingerea lui Dumnezeu de către omenire. Oricât de neplăcut ar fi acest adevăr, ființele umane nu pot scăpa de responsabilitatea colectivă pentru suferință, chiar și pentru cea a "celor nevinovați". Cu toții suntem complici.
În al doilea rând, există problema "binelui suprem". Oamenii folosesc uneori scuza "binelui suprem" pentru a-și ascunde propriul rău, dar aceasta are mai mult sens atunci când este aplicată de un Creator omnipotent și omniscient. Unul dintre scopurile potopului a fost acela de a preveni răul și mai mare sau perpetuarea anumitor rele. Este rezonabil să credem că mult mai mulți copii ar fi putut suferi experiențe și mai rele dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit cu potopul.
În al treilea rând, există un argument puternic potrivit căruia acțiunea lui Dumnezeu de a lua viața acelor copii a fost îndurare divină. Având în vedere ceea ce Biblia pare să ne învețe despre vârsta răspunderii, copiii care au fost uciși în potop au scăpat de condamnarea la iad. Cei care ar fi crescut urându-L și sfidându-L pe Dumnezeu ar fi fost pierduți pentru totdeauna. Deși nu este sigur, este cel puțin posibil ca potopul să fi fost un act de îndurare față de cei tineri, din acest motiv. Pentru a fi foarte clar, acesta nu este un argument care poate fi aplicat ființelor umane care fac astfel de alegeri.
În al patrulea rând, trebuie să ne dăm seama că potopul a făcut parte din pregătirea lumii pentru Isus, mijlocul de salvare a oamenilor. Acest lucru nu anulează impactul emoțional al copiilor înecați, dar oferă o perspectivă. Dumnezeul potopului este același Dumnezeu care a venit, în formă umană, pentru a fi brutalizat și umilit ca jertfă. Același Dumnezeu a oferit o cale pentru ca toți oamenii să fie răscumpărați și salvați dintr-un iad etern. Încă o dată, acest lucru avansează posibilitatea ca Dumnezeu să fi avut motive absolut valide pentru a îngădui ca copiii să se înece în potop, chiar dacă nu putem înțelege în totalitate aceste motive.
English
Cum poate fi Dumnezeu bun dacă a înecat copii în potopul lui Noe?
