Întrebare
În ce fel este Duhul Sfânt ca un foc?
Răspuns
Biblia Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind un „foc mistuitor" (Evrei 12.29), astfel că nu este surprinzător faptul că focul adesea apare ca un simbol al prezenţei lui Dumnezeu. Exemplele includ tufişul în flăcări (Exodul 3.2), gloria Shekinei (Exodul 14.19, Numeri 9.14-15) şi vedenia lui Ezechiel (Ezechiel 1.4). Focul a fost de multe ori un instrument al judecăţii lui Dumnezeu (Numeri 11.1, 3, 2 Împăraţi 1.10, 12) şi un semn al puterii Lui (Judecătorii 13.20, 1 Împăraţi 18.38).
Din motive evidente, focul era important pentru jertfele vechi-testamentare. Focul pe altarul arderii-de-tot era un dar divin, fiind aprins iniţial de Însuşi Dumnezeu (Leviticul 9.24). Dumnezeu i-a însărcinat pe preoţi să-I ţină focul aprins (Leviticul 6.13) şi a făcut clar faptul că focul din oricare altă sursă era inacceptabil (Leviticul 10.1-2).
În Noul Testament, altarul poate servi ca o imagine a dedicării noastre pentru Dumnezeu. Ca credincioşi în Isus Cristos, suntem chemaţi să ne aducem trupul ca o „jertfă vie" (Romani 12.1), cuprinsă de darul divin: focul care nu poate fi stins al Duhului Sfânt. Chiar la începutul Noului Testament, Duhul Sfânt este asociat cu focul. Ioan Botezătorul prezice faptul că Isus va fi Cel care „vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (Matei 3.11). Atunci când Duhul Sfânt şi-a început lucrarea de a locui în Biserica Primară, a ales să apară ca nişte „limbi de foc" care s-au aşezat pe fiecare credincios. În acel moment, „toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească" (Fapte 2.3-4).
Focul este o imagine minunată a lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este ca un foc în cel puţin trei feluri: aduce prezenţa, pasiunea şi puritatea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este prezenţa lui Dumnezeu, care locuieşte în inima credinciosului (Romani 8.9). În Vechiul Testament, Dumnezeu Şi-a arătat prezenţa Sa israeliţilor acoperind cortul întâlnirii cu foc (Numeri 9.14-15). Această prezenţă de foc a asigurat lumină şi călăuzire (Numeri 9.17-23). În Noul Testament, Dumnezeu îi călăuzeşte şi îi mângâie pe copiii Lui cu Duhul Sfânt care locuieşte în trupul nostru – „cortul" şi „Templul Dumnezeului celui viu" (2 Corinteni 5.1, 6.16).
Duhul Sfânt creează pasiune pentru Dumnezeu în inima noastră. După ce cei doi ucenici care călătoreau au vorbit cu Isus cel înviat, au spus despre inima lor că „ardea în ei" (Luca 24.32). După ce apostolii au primit Duhul Sfânt la Cincizecime, au avut o pasiune care a durat toată viaţa şi care i-a îndemnat să spună cu curaj Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 4.31).
Duhul Sfânt produce în viaţa noastră puritatea lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este acela de a ne purifica (Tit 2.14) şi Duhul sfânt este agentul sfinţirii noastre (1 Corinteni 6.11, 2 Tesaloniceni 2.13, 1 Petru 1.2). La fel cum argintarul foloseşte focul ca să cureţe zgura din metalul preţios, la fel Dumnezeu Îl foloseşte pe Duhul Sfânt pentru a înlătura păcatul din noi (Psalmul 66.10, Proverbele 17.3). Focul său curăţă şi perfecţionează.
English
În ce fel este Duhul Sfânt ca un foc?
