Întrebare
Ce este creștinismul fără Hristos?
Răspuns
Creștinismul fără Hristos: Evanghelia alternativă a Bisericii americane este o carte publicată în 2008 de Michael Horton, în care se susține că Biserica americană se îndreaptă spre o versiune a creștinismului care acceptă cu entuziasm oferta de mântuire a lui Hristos, dar o consideră doar un alt beneficiu într-o viață petrecută în urmărirea visului american. Creștinismul fără Hristos este o formă de religiozitate care elimină termenii dificili ai uceniciei și îmbrățișează doar acele elemente ale Bibliei pe care carnea le găsește plăcute. În multe privințe, creștinismul fără Hristos seamănă cu ceea ce alții au numit deism moralistic terapeutic, credința că a fi „bun” sau „drăguț” este tot ceea ce este necesar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu – lucrarea lui Hristos este inutilă.
Creștinismul fără Hristos este o versiune diluată a creștinismului care înlocuiește rapid puritatea doctrinară, în timp ce se declară a fi biblic. Creștinismul fără Hristos prezintă Biblia ca și cum ar fi o colecție de fabule ale lui Esop – o serie de povești fără legătură între ele, cu o morală frumoasă la sfârșitul fiecăreia. O astfel de abordare ignoră tema principală a Scripturii – răscumpărarea de către Dumnezeu a omenirii păcătoase – și rolul central al lui Hristos în Scriptură. În loc să creeze ucenici care se lepădă de sine (Matei 28:19), mesajul creștinismului fără Hristos creează adepți care sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”, după cum spune 2 Timotei 3:4-5.
Biblia avertizează că, pe măsură ce istoria se apropie de sfârșit, o mare parte din opoziția față de adevăr nu va veni din afara Bisericii, ci din interiorul ei (2 Petru 2:1-2; Faptele Apostolilor 20:29-30). Opoziția externă este de obicei ușor de identificat ca dușman. Dar compromisul intern este ca o putreziciune care poate să nu se vadă la exterior pentru o bună perioadă de timp; când putreziciunea devine în cele din urmă vizibilă, ea a distrus ceea ce odată era solid. Creștinismul fără Hristos este putreziciune internă. El încearcă să folosească Numele Domnului Isus Hristos ca mijloc de a se îmbunătăți pe sine. El transformă Biserica Sa în puțin mai mult decât o platformă pentru seminarii de autoajutorare și mesaje de autoafirmare. În centrul creștinismului fără Hristos se află adorarea de sine, îmbrăcată în versete biblice, pentru a părea spirituală.
Multe biserici evanghelice de astăzi se apropie tot mai mult de creștinismul fără Hristos. Deoarece „propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18), unii lideri ai Bisericii nu mai pun accentul pe cruce. În efortul de a fi „prietenoși cu căutătorii”, unii pastori vorbesc adesea despre „Dumnezeu”, dar rareori discută despre Persoana și lucrarea lui Isus Hristos. Când este menționat Domnul Isus, El este prezentat doar ca biletul către binecuvântarea lui Dumnezeu pentru viața noastră pământească. Unii merg chiar până la a nega Persoana lui Hristos în favoarea a ceea ce se numește Conștiința lui Hristos. Cu alte cuvinte, Hristos Însuși a fost puțin mai mult decât un bun învățător moral, și ar trebui să căutăm să urmăm „învățăturile” Lui, mai degrabă decât pe Fiul lui Dumnezeu Însuși. Desigur, în creștinismul fără Hristos, nu toate învățăturile lui Isus ar trebui urmate în mod egal. Cei care susțin un creștinism fără Hristos se concentrează asupra cuvintelor lui Isus care fac apel la idealurile lor umanitare, nu asupra celor despre luarea crucii pentru a-L urma (Luca 9:23; Matei 8:34; 16:24).
În cartea sa Creștinismul fără Hristos: Evanghelia alternativă a Bisericii americane, Michael Horton scrie: „Preocuparea mea este că ne apropiem periculos de mult de un punct în viața de zi cu zi a Bisericii americane în care Biblia este exploatată pentru citate „relevante”, dar este în mare parte irelevantă în sine; Dumnezeu este folosit ca o resursă personală, mai degrabă decât cunoscut, adorat și crezut; Isus Hristos este un antrenor cu un plan bun pentru victoria noastră, mai degrabă decât un Mântuitor care a obținut-o deja pentru noi; mântuirea este mai mult o chestiune de a avea cea mai bună viață acum, decât de a fi mântuiți de judecata lui Dumnezeu de către Dumnezeu Însuși; iar Duhul Sfânt este o priză electrică la care ne putem conecta pentru a obține puterea de care avem nevoie pentru a fi tot ceea ce putem fi” (pagina 19).
Creștinismul fără Hristos se prezintă ca fiind adevărata Evanghelie a lui Isus Hristos și, pentru nenumărați căutători și pentru cei care nu cunosc Biblia, pare să ofere tot ceea ce caută. Le oferă „toate acestea plus raiul”, fără a le cere nimic în această viață. Creștinismul fără Hristos a golit Scriptura de esența ei și a păstrat doar schița, prezentând-o ca fiind adevărul complet. Populara învățătură a prosperității, care nu este deloc Evanghelia, a contribuit la apariția acestui lup în haine de oaie (vezi Matei 7:15). Teologia prosperității nebiblice i-a convins pe milioane de oameni că Dumnezeul Bibliei există pentru a le îndeplini toate visurile, iar Isus este cheia care le va debloca potențialul extraordinar. Mii de „convertiți” la această ideologie pot crede că au decis să-L urmeze pe Isus, când de fapt îl urmează pe un „Hristos” creat de ei înșiși.
Nu-L putem elimina pe Hristos din creștinism. Galateni 1:6-9 abordează problema Bisericii care dă ascultare pervertirilor Evangheliei: „Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar, chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!”
Pavel continuă să identifice motivația din spatele învățăturilor distorsionate, cum ar fi creștinismul fără Hristos: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10) Mulți dintre cei care sunt tentați să accepte preceptele creștinismului fără Hristos pot avea o dorință sinceră de a-i încuraja și de a-i ridica pe cei asupriți, dar greșesc când această încurajare atotcuprinzătoare este prezentată ca fiind întreaga Evanghelie. Persoana și lucrarea lui Isus trebuie să aibă preeminența, iar predicarea crucii este primordială (1 Corinteni 2:2).
Creștinismul fără Hristos este rezultatul dorinței omului de a-și mulțumi natura trupească, ignorând învățătura clară din Romani 8:7-8: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.” Natura noastră trupească nu vrea să se lepede de sine și să se supună lui Isus ca Domn (Marcu 8:34). Dar, deoarece oamenii doresc și favoarea lui Dumnezeu, creștinismul fără Hristos le oferă o cale de a le avea pe amândouă. Reducând „tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:27) la o serie de afirmații care pot fi postate pe Twitter, creștinismul fără Hristos le oferă oamenilor ceea ce „îi vor gâdila urechile să audă” (2 Timotei 4:3).
Da, predicarea crucii pare „o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării”, dar 1 Corinteni 1:18 continuă spunând că „pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”. Un creștin trebuie să-și ațintească privirea la Isus (Evrei 12:2). Creștinismul fără Hristos nu este deloc creștinism.
English
Ce este creștinismul fără Hristos?
