Întrebare
De ce creștinii încearcă să-și impună valorile asupra altora?
Răspuns
Creștinii sunt adesea acuzați că încearcă să-și impună valorile sau credințele asupra altora. Acuzația des auzită este că creștinii încearcă să „ne impună religia lor”. Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să abordăm și acuzația implicită că creștinii sunt un grup autoritar care încearcă să încalce drepturile altora. Desigur, au existat tirani care se declarau creștini, dar adevărații urmași ai lui Isus Hristos nu încearcă să încalce drepturile fundamentale ale omului. Același Dumnezeu care i-a acordat liberul arbitru credinciosului i-a acordat liberul arbitru și necredinciosului.
Dumnezeu Își extinde binecuvântările generale asupra tuturor (Matei 5:45); prin urmare, libertatea pentru toți este o valoare creștină. Omul este o creație specială a lui Dumnezeu (Geneza 1:27); prin urmare, demnitatea umană și respectul pentru individ sunt valori creștine.
Unii spun că este greșit să încerci să „legiferezi moralitatea”. Noi spunem că este imposibil să nu o faci. Fiecare lege „impune” „valorile” morale ale cuiva altcuiva. O lege care interzice crima, de exemplu, impune convingerea că crima este greșită și susține principiul creștin că viața umană are o valoare intrinsecă.
Aproape toată lumea este de acord că crima, adulterul, furtul, minciuna și lăcomia sunt greșite. Majoritatea oamenilor sunt de acord că respectarea părinților este corectă. Acest simț al binelui și răului, țesut în structura societății noastre, reflectă șase dintre cele Zece Porunci ale Bibliei. Cei care se opun „impunerii” valorilor iudeo-creștine ar trebui probabil să lucreze pentru abrogarea legilor împotriva crimei, sperjurului și furtului.
Creștinii nu vor să-și impună valorile, dar recunosc că, în fiecare societate, valorile cuiva trebuie să domine. Întrebarea este: ale cui valori vor predomina? Nu există un sistem de valori neutru. Prin urmare, creștinii lucrează pentru a-și da mai departe valorile, în convingerea sinceră că, într-o lume a convingerilor concurente, valorile creștine promovează cel mai bine bunăstarea generală și păstrează liniștea internă.
Creștinii nu vor să-și impună valorile, dar recunosc importanța existenței unei autorități superioare nouă înșine. Societățile care încearcă să producă un cod moral bazat exclusiv pe rațiunea umană pot fi manipulate de oricine are cele mai multe voturi sau cele mai multe arme. Fie că este vorba de un despot umanist precum Iosif Stalin sau de o tiranie colectivă precum Revoluția Franceză, excluderea principiilor creștine duce la mai puțină libertate, nu la mai multă.
Creștinii nu vor să-și impună valorile, dar vor să trăiască în pace în orice societate în care locuiesc (Romani 12:18; 1 Timotei 2:2). Creștinii sunt obligați să le facă bine tuturor (Galateni 6:10) și să se roage pentru toți (1 Timotei 2:1). Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi să răspundă cu binecuvântare la blesteme (Matei 5:44), o învățătură pe care El a exemplificat-o perfect (1 Petru 2:23).
Există unii care doresc o societate pur „seculară”, în care religia este relegată în mănăstiri și toate opiniile creștine sunt reduse la tăcere. Acelor persoane le oferim următoarele amintiri:
1) Creștinii au același drept ca oricine altcineva de a se implica în procesul politic. Aceasta înseamnă că pot vota, se pot aduna, pot face lobby, pot participa la reuniuni și pot ocupa funcții publice la fel ca orice alt cetățean, promovând în același timp legi care reflectă propriile lor valori. Creștinii nu caută să submineze procesul politic; ei se implică în el, deoarece este dreptul fiecărui cetățean.
2) Creștinii dintr-o societate pluralistă au același drept de a-și exprima opiniile ca oricine altcineva. Aceasta înseamnă că pot difuza, scrie, vorbi, publica și crea artă după cum doresc – exprimându-și în același timp propria viziune asupra moralității. Creștinii sunt uneori acuzați de cenzură, pe motiv că au criticat o anumită carte sau s-au opus finanțării din banii lor din impozite a discursurilor anticreștine, dar ei nu ard cărți. Realitatea este că libertatea de exprimare este o valoare creștină.
3) Creștinii dintr-o societate liberă din punct de vedere religios au același drept ca oricine altcineva de a-și trăi credința. Aceasta înseamnă că ei pot predica și îi pot învăța pe alții Evanghelia și pot trăi în conformitate cu Biblia și conștiința lor. Când un creștin spune: „Trebuie să vă nașteți din nou” (Ioan 3:7), el nu încearcă să-și impună valorile; el spune adevărul, pe care oricine este liber să-l accepte sau să-l respingă.
Nu există nicio îndoială că, atunci când creștinii împărtășesc bucuria care vine din credința în Hristos, unii văd acest lucru ca fiind o încercare de a le impune creștinismul altora. Dar adevărul este că, creștini fiind, știm că avem antidotul pentru suferința umană din această viață și pentru eternitatea în iad din viața viitoare. A nu împărtăși acest leac cu ceilalți, așa cum ne poruncește Hristos (Matei 28:18-20), ar fi ca și cum am cunoaște leacul pentru cancer și am refuza să-l împărtășim cu restul lumii. Nu-i putem impune credința noastră nimănui; tot ceea ce putem face este să le oferim leacul și să ne rugăm ca ei să îl accepte. Dacă unii văd acest efort ca pe o „impunere” a credinței noastre asupra lor, aceasta este o chestiune de percepție, nu o reflectare a realității.
English
De ce creștinii încearcă să-și impună valorile asupra altora?
