Întrebare
De ce creștinii se ceartă mereu?
Răspuns
Scriptura spune clar că Dumnezeu urăște discordia și certurile dintre copiii Săi (2 Corinteni 12:20; Galateni 5:15; Iacov 3:14, 4:1-3). Filipeni 2:3-4 spune: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” Dacă fiecare credincios ar trăi după această regulă, certurile ar dispărea practic. Orice părinte dezaprobă certurile dintre frați, iar Dumnezeu este un Tată care le dezaprobă și El. Cu toate acestea, există trei cuvinte-cheie în această întrebare care merită atenție: creștini, mereu și certuri.
În primul rând, termenul „creștini” a fost folosit în mod greșit în ultimii ani. Oricine sărbătorește Crăciunul sau merge ocazional la biserică poate pretinde că este „creștin”. Cu toate acestea, potrivit lui Isus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21) Multe dintre certurile și urâciunile despre care auzim sunt între oameni care s-ar putea numi „creștini”, dar care nu sunt adevărați urmași ai lui Hristos. Ambiția egoistă, mândria și lăcomia pot domina într-o biserică plină de necredincioși, la fel ca în restul lumii. Există denominațiuni întregi care sunt atât de departe de adevărul detaliat în Biblie, încât cu greu pot fi clasificate ca fiind creștine (vezi Apocalipsa 3:17-18). Așadar, ar trebui să ținem minte că multe dintre certuri au loc între oameni nemântuiți care se dau drept credincioși.
În al doilea rând, termenul „întotdeauna” este puțin înșelător. Dacă îi eliminăm pe cei care nu sunt cu adevărat născuți din nou și ne uităm doar la relațiile dintre adevărații ucenici ai lui Hristos, avem multe motive de bucurie. Mii de organizații caritabile au fost create de creștini care lucrează împreună în armonie. Ei nu se ceartă „întotdeauna”. Majoritatea bisericilor pline de Duhul Sfânt au un nucleu mare de creștini solizi care își folosesc în mod altruist timpul, talentele și banii pentru a sluji biserica și comunitatea lor fără certuri. Mass-media se grăbește să prezinte orice aspect negativ din cadrul Bisericii, dar păstrează un tăcere ciudată cu privire la miile de fapte lăudabile realizate în fiecare zi de creștinii care lucrează împreună în dragoste.
Biserica lui Isus Hristos este o familie. Cei care și-au pus credința în Hristos Îi permit Duhului Său să-i transforme și au fost adoptați în familia lui Dumnezeu (Efeseni 1:5; Romani 8:15). Și, ca în orice familie, există dezacorduri. Există conflicte de personalitate, opinii diferite și idei care nu se potrivesc. Când fiecare este convins că modul său de a face lucrurile este singurul corect, conflictul poate fi permanent. Cu toate acestea, diferențele de opinie nu produc întotdeauna rezultate negative. Chiar și apostolii au avut dezacorduri. În Faptele Apostolilor 15:36-41, citim despre Pavel și Barnaba care au avut o dispută atât de aprigă, încât s-au despărțit, și-au ales noi parteneri de slujire și au mers pe căi separate. Rezultatul a fost că s-au înființat și mai multe biserici și mesajul lui Dumnezeu a fost răspândit la mai mulți oameni. Pavel și Barnaba s-au împăcat în cele din urmă și au continuat împreună să răspândească Evanghelia.
Al treilea termen, certarea, trebuie, de asemenea, abordat. O discuție între puncte de vedere puternic contrastante nu este neapărat o ceartă. Divinitatea lui Hristos, mântuirea prin credință și necesitatea pocăinței nu sunt negociabile. Dar unele aspecte secundare din Cuvântul lui Dumnezeu lasă loc pentru diferențe de opinie. Unele dezacorduri comune se referă la profețiile despre sfârșitul timpurilor, darurile Duhului Sfânt, botezul și organizarea Bisericii. Deși există o singură interpretare corectă a tuturor lucrurilor din Biblie, capacitatea omului de a discerne acea interpretare poate fi defectuoasă. Doi oameni evlavioși pot vedea aceeași problemă în mod diferit. Majoritatea denominațiunilor bisericești au apărut din aceste interpretări contrastante. Dar aceste denominațiuni nu sunt neapărat implicate într-o „ceartă” între ele.
Pavel abordează acest subiect în Romani 14. El îi avertizează pe credincioși să îi primească pe cei noi în credință care pot avea convingeri diferite de cele ale sfinților experimentați. Versetul 5 spune: „Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.” Cu alte cuvinte, există unele chestiuni care nu sunt importante, și trebuie să practicăm harul în acceptarea convingerilor sincere ale altor credincioși. Dacă am face acest lucru în mod consecvent, am elimina o mare parte dintre certurile care pătează reputația Trupului lui Hristos. Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu și să exprimăm ceea ce credem că ne învață (2 Timotei 2:15), dar trebuie să o facem cu smerenie și dragoste, acordându-le har celorlalți credincioși care văd lucrurile diferit (1 Corinteni 13:1-2).
În cele din urmă, cu toții răspundem în fața Tatălui nostru pentru felul în care ne tratăm unii pe alții (Matei 12:36). Fiecare copil al lui Dumnezeu ar trebui să-și amintească că Tatăl nostru acordă mult mai multă importanță faptului că arătăm dragoste decât faptului că avem „dreptate” în fiecare problemă (1 Ioan 4:20-21).
English
De ce creștinii se ceartă mereu?
