Întrebare
Cum ar trebui să-i privească creștinii pe refugiați?
Răspuns
Unul dintre lucrurile care au marcat secolul al XXI-lea până în prezent este criza globală a refugiaților cauzată de războaie, genocid și opresiune în diferite părți ale lumii. Unele estimări situează numărul persoanelor strămutate la aproape 60 de milioane la nivel global. Siria se confruntă cu un război civil din 2011, care a strămutat aproape 14 milioane de persoane din casele lor; aproape 5 milioane de sirieni au fugit în alte țări. Statele Unite au primit aproape 85.000 de refugiați din întreaga lume în 2016. Odată cu refugiații vin oportunități, riscuri și dezbateri cu privire la răspunsul creștin față de refugiați.
În primul rând, toți creștinii ar trebui să fie de acord că problemele legate de criza refugiaților sunt mai complexe decât ne-ar face să credem retorica de pe rețelele de socializare. Există creștini care, în numele compasiunii, cred că ar trebui să deschidem toate granițele și să-i primim pe toți refugiații, indiferent de situație. Există alți creștini care, în această eră a terorismului, cred că ar trebui să închidem toate granițele și să refuzăm majoritatea refugiaților. Este greșit ca un grup să-l calomnieze pe celălalt ca fiind „necreștin”, „lipsit de iubire” sau „rasist”. A insista că propria opinie despre refugiați este singura opinie posibilă pentru un creștin nu este nici util, nici realist. Nu este atât de simplu precum „dragoste vs. ură” sau „compasiune vs. securitate”. Există nuanțe de luat în considerare. De fapt, pot exista mai multe opinii creștine cu privire la problema refugiaților.
În al doilea rând, continuând să punem bazele pentru a lua în considerare criza refugiaților, ar trebui să recunoaștem că formarea convingerilor personale cu privire la refugiați este o chestiune separată de stabilirea politicii guvernamentale. Creștinii au multe priorități comune, dar punerea în practică a acestor priorități poate varia de la o persoană la alta. Un guvern, chiar și atunci când este informat de principiile creștine, are priorități diferite. Guvernele trebuie să se preocupe de securitatea națională, chiar dacă creștinii nu se gândesc la securitatea personală. Un creștin poate fi dispus să riște totul pentru a-i ajuta pe refugiați, dar același creștin nu le poate cere vecinilor săi să împărtășească acest risc. Trebuie să găsim un echilibru între responsabilitatea noastră personală (dată de Dumnezeu) de a arăta compasiune și responsabilitatea statului (dată de Dumnezeu) de a-și proteja cetățenii.
Este bine să căutăm în Scriptură câteva exemple de persoane strămutate. Iacov și familia sa pot fi considerați refugiați în Egipt, fugind de foametea din Canaan (Geneza 46:1-4). Când Moabul s-a confruntat cu distrugerea din partea asirienilor, moabiții au implorat Israelul să-i primească pe refugiații lor (Isaia 16:3). Edomul a fost condamnat, în parte, pentru că a refuzat să-i ajute pe refugiații evrei (Obadia 1:14). Psalmul 146:9 spune: „Domnul ocrotește pe cei străini.” Rut, care era mai degrabă o imigrantă decât o refugiată, a fost primită în Iuda, însă remarcă, în cuvintele ei către Naomi, dorința ei de a se asimila în cultura evreiască: „Poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” (Rut 1:16)
Legea Vechiului Testament conținea această instrucțiune referitoare la refugiații și imigranții din Israel: „Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.” (Exodul 23:9) Acest principiu este reiterat în Leviticul 19:33: „Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți.”
Noul Testament nu dă nicio poruncă specifică privitoare la națiunile care admit refugiați. Noul Testament nu a fost scris pentru a fi un manual civic sau o cartă juridică. Ceea ce găsim în Noul Testament sunt porunci specifice privind tratamentul individual al celorlalți. Isus a spus că cea mai mare poruncă, imediat după porunca de a-L iubi pe Dumnezeu, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Marcu 12:31) Și într-una dintre judecățile din vremurile sfârșitului, Isus îi va lăuda pe cei care i-au ajutat pe cei flămânzi, pe cei însetați și pe străini (Matei 25:35). Deci, fără îndoială, creștinii au datoria de a arăta compasiune față de cei nevoiași.
Răspunsul creștin față de refugiați trebuie să includă iubirea. Și merită subliniat faptul că iubirea biblică include întotdeauna riscuri. Este imposibil să iubești pe cineva așa cum ne iubește Hristos și să nu te confrunți cu un anumit grad de risc. Și acest factor – riscul – este cel care impune ca compasiunea creștină să fie temperată cu prudență atunci când se pune în aplicare politica națională. Orice națiune care primește refugiați se expune posibilității ca teroriștii să se fi infiltrat în rândurile persoanelor strămutate la nivel internațional. Atacurile de la Paris din noiembrie 2015 și împușcăturile de la San Bernardino din decembrie 2015 sunt amintiri sumbre ale înșelăciunii folosite de teroriști pentru a obține accesul într-o țară.
1) Angajează-te să oferi îngrijire și compasiune refugiaților. Creștinii ar trebui să-i primească pe refugiați în casele și în bisericile lor, ca o modalitate de a arăta dragostea lui Dumnezeu și de a împărtăși Evanghelia. Într-o zi, în fața tronului Mielului vor sta cei „din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă” (Apocalipsa 7:9).
2) Roagă-te pentru conducătorii națiunii noastre. Autoritățile guvernamentale au responsabilitatea divină de a „pedepsi pe cel ce face răul” (Romani 13:4) și de a se asigura că „putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea” (1 Timotei 2:2). Roagă-te ca conducătorii noștri să aibă înțelepciunea lui Daniel sau a lui Iosif.
3) Susține lucrările care îi ajută pe refugiați. Există multe lucrări creștine care îi ajută pe refugiați în relocare, formare profesională, competențe lingvistice și adaptare culturală.
4) Promovează politici guvernamentale eficiente în selectarea refugiaților, pentru a împiedica intrarea celor cu intenții rele. Trebuie să arătăm compasiune față de cei în nevoie; în același timp, trebuie să arătăm compasiune și față de concetățenii noștri și să nu-i expunem la riscuri inutile.
5) Roagă-te pentru refugiați, familiile lor și țările lor de origine aflate în dificultate. „Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!” (Psalmul 57:5)
6) Cercetează cele mai bune modalități de a ajuta persoanele strămutate. De la „zone sigure” în străinătate la slujiri creștine acasă, există multe opțiuni care merită luate în considerare cu seriozitate.
Isus ne-a spus să mergem în toată lumea și să predicăm Evanghelia (Matei 28:18-20). Odată cu valul de refugiați, câmpul misionar vine la noi, iar mulți dintre cei care vin sunt din națiuni închise misiunilor tradiționale. Nu ar fi tipic pentru Dumnezeu să transforme o situație rea în ceva bun și plin de glorie?
English
Cum ar trebui să-i privească creștinii pe refugiați?
