Întrebare
Cum ar trebui un creștin să privească modernismul?
Răspuns
Modernismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ca urmare a unor schimbări majore în lume, printre care ascensiunea societăților industriale, dezvoltarea orașelor mai mari și mai populate și teribila tragedie a Primului Război Mondial. Datorită unei combinații dintre aceștia și alți factori, oamenii din societatea occidentală au început să gândească și să creadă diferit, iar această schimbare de perspectivă a fost denumită „modernism” de către istorici și filozofi. Scepticismul religios și ateismul sunt trăsături caracteristice ale modernismului. Sigmund Freud, care a vorbit despre impulsurile minții inconștiente, și Friedrich Nietzsche, care credea că „voința de putere” a omului era importantă în evoluția acestuia, au avut o influență semnificativă în apariția modernismului, iar ideile lor contribuie și astăzi la modelarea culturii.
Modernismul poate fi observat cel mai vivid în lumea artei și a literaturii, unde a stimulat o ruptură completă de stilurile și formele din trecut. „Arta modernă” a respins realismul și gândirea obiectivă și a început să se îndrepte spre exprimarea lumii subiective, interioare. Au predominat stilurile de scriere bazate pe fluxul conștiinței și formele abstracte de pictură. Conștiința de sine și exprimarea sinelui au devenit teme majore în artă, așa cum deveniseră și în viață.
Un creștin ar trebui să privească modernismul din două unghiuri: în primul rând, modernismul oferă un indiciu pentru înțelegerea umanității. Modernismul este încercarea umanității de a se înțelege pe sine și viața umană fără ajutorul revelației lui Dumnezeu. Respingerea lui Dumnezeu și concentrarea asupra sinelui sunt rezultatul acceptării falsității de către societate. Creștinii trebuie să fie ambasadori ai lui Hristos, spunând adevărul unei lumi pierdute și înșelate de Satan. Un creștin ar trebui să-i trateze pe cei prinși în neadevăruri cu blândețe, cu rugăciune și spunând adevărul în dragoste (2 Timotei 2:24-26; Efeseni 4:15).
În al doilea rând, un creștin ar trebui să vadă modernismul ca un alt pas către împlinirea profețiilor din Biblie. Pavel spune că în vremurile din urmă oamenii vor fi „iubitori de sine” (2 Timotei 3:2). Petru menționează că o trăsătură distinctivă a zilelor de pe urmă va fi prezența „batjocoritorilor” și a scepticilor (2 Petru 3:3), iar Iuda repetă avertismentul (Iuda 1:18). Modernismul, cu accentul său pe exprimarea de sine și împlinirea de sine și respingerea lui Dumnezeu, a împins omenirea mult mai aproape de judecata finală.
Din nou, un creștin ar trebui să privească modernismul ca pe o expresie a încercării omului de a se înțelege pe sine și ca pe o împlinire parțială a profeției. Creștinii ar trebui să se angajeze în cultura influențată de modernism cu curaj și adevăr. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să-și folosească talentele și inteligența pentru a influența cultura cu artă, literatură, filozofie și știință bazate pe adevărul lui Dumnezeu. Ar trebui să refuzăm să ne ascundem lumina (Matei 5:14-16). Aceasta înseamnă să injectăm gândirea creștină în cultură, în loc să o păstrăm pentru noi înșine, pentru a fi savurată doar de către alții ca noi.
English
Cum ar trebui un creștin să privească modernismul?
