Întrebare
Este greșit pentru un creștin să fie un introvertit?
Răspuns
Introversiunea și extroversiunea sunt trăsături de personalitate, măsurate pe o scară, care se referă la modul în care oamenii tind să se raporteze la lume. Cu cât este mai introvertită, cu atât o persoană tinde să se concentreze mai mult asupra lumii sale interioare. Cu cât este mai extrovertită, cu atât o persoană tinde să se concentreze mai mult asupra lumii exterioare. Toți oamenii fac câte ceva din ambele, dar în general preferă una în detrimentul celeilalte. Cei care tind mai mult spre introvertire sunt numiți popular introvertiți. Unii cred că introvertiții sunt singuratici care își găsesc puterea în singurătate; alții cred că introvertiții sunt persoane timide (dar nu toți, sau chiar majoritatea, care tind mai mult spre introversiune sunt timizi). Nu, nu este greșit pentru un creștin să fie introvertit (sau extrovertit). Cu toate acestea, există unele tendințe la care un introvertit ar trebui să fie atent.
În general, introvertiții evită mulțimile, nu le plac discuțiile mărunte, se bucură de perioade lungi de singurătate și preferă conversațiile profunde în locul discuțiilor de petrecere. Sunt adesea introspectivi și realiști cu privire la propriile defecte. Se orientează către una sau două prietenii solide, mai degrabă decât să se înconjoare de cunoștințe. Au tendința de a aprecia aspectele creative ale exprimării de sine, cum ar fi arta, scrisul sau muzica. Mulți dintre cei mai mari artiști, autori și muzicieni ai lumii au fost introvertiți.
În timp ce extrovertiții sunt energizați de prezența celorlalți, introvertiții sunt energizați de perioadele de singurătate și reflecție. Atâta timp cât liniștea nu devine depresie sau alienare, ea poate fi benefică din punct de vedere spiritual. Rugăciunea, meditația și așteptarea lui Dumnezeu necesită adesea perioade lungi de liniște pentru a fi eficiente. Introvertiții sunt adesea mai buni la meditația biblică decât extrovertiții, deoarece aceasta le completează tendințele naturale. Pericolul pentru un introvertit constă în a deveni prea introspectiv. Introvertiții pot avea tendința de a trăi în capul lor, mai degrabă decât de a-i sluji pe alții așa cum a poruncit Isus (Ioan 13:34; 1 Petru 4:10).
Introversiunea nu este sinonimă cu focalizarea nesănătoasă pe sine. Atât introvertiții, cât și extrovertiții se pot lupta cu egocentrismul, iar acesta este întotdeauna greșit. O persoană în mod natural gălăgioasă și prietenoasă poate fi centrată pe sine în mod păcătos, străduindu-se să atragă atenția asupra sa (Romani 12:3).
Dumnezeu ne-a creat cu diferite puncte forte, slăbiciuni și tipuri de personalitate. El poate folosi pe oricine I se supune, iar El este adesea glorificat cel mai mult prin slăbiciunile noastre (2 Corinteni 12:9). Atunci când introvertiții și-au supus în totalitate viața stăpânirii lui Isus Hristos, ei pot fi războinici puternici ai rugăciunii, mentori și învățători. Introvertiții plini de Duhul Sfânt își folosesc natura dăruită de Dumnezeu pentru slava lui Dumnezeu și se bucură de perioade lungi și fructuoase de închinare, cercetare a sufletului și studiu biblic. Atunci când Îi permit Duhului Sfânt să îi ducă dincolo de zonele lor de confort, ei pot împărtăși cu alții bogatele informații pe care Dumnezeu li le-a dat.
Există câteva lucruri care pot împiedica slujirea lui Dumnezeu de către un introvertit. Atunci când liniștea lor naturală este motivată de nesiguranță sau teamă, introvertiții se îndepărtează adesea de oameni. Ei pot refuza să se implice în legături cu alții, așa cum este indicat în Scriptură (1 Petru 4:10). Acest tip de singurătate îi limitează spiritual. Introspecția poate duce, de asemenea, la un spirit critic. Prea multă concentrare asupra propriei persoane poate duce la judecarea altora sau chiar a propriei persoane (Matei 7:1-2). Introvertiții își pot folosi, de asemenea, reticența naturală drept scuză pentru a evita să își asume responsabilități la biserică sau să depună mărturie activă pentru Hristos. Isus nu a făcut astfel de distincții în instrucțiunile pe care ni le-a dat cu privire la slujirea lumii și iubirea altora (Fapte 1:8; Matei 10:18-19). Marea Trimitere este și pentru introvertiți.
Filipeni 2:3 spune că fiecare trebuie să "privească pe altul mai presus de el însuși". Unii introvertiți pot vedea acest verset ca pe o confirmare a faptului că trebuie să se considere inferiori. O imagine de sine sănătoasă este una în care ne vedem exact așa cum ne vede Dumnezeu: nici mai buni, nici mai răi. Trebuie să ne vedem pe noi înșine ca fiind "lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele" (Efeseni 2:10). Fie că sunt introvertiți sau extrovertiți, creștinii trebuie să își amintească faptul că temperamentele lor sunt daruri de la Dumnezeu care trebuie folosite pentru gloria Sa (1 Corinteni 10:31).
English
Este greșit pentru un creștin să fie un introvertit?
